Aninoasa lui Botgros, primul oraș care a dat faliment

Primăria Aninoasa din Valea Jiului a reușit să fie prima din țară care dă faliment cu acte în regulă. A strâns datorii de aproape 5.9 milioane de lei, pe care nu le mai poate plăti.

Am fost acolo să văd cum au reușit performanța asta. Pe ce au cheltuit edilii banul public?

Așa l-am găsit pe Ilie Botgros, care a fost primar 20 de ani, traseist politic, urmărit penal, decorat de Iliescu în grad de cavaler, posesor al trofeului Primarul de Aur şi singurul edil din ţară care a reuşit să-şi bage oraşul în faliment. Și pentru asta și-a dat singur spor de dificultate.

FOTO 01

Primăria a luat pe datorie apă, curent, combustibil şi publicitate la Antena 1.
Ar avea nevoie de 125 de ani ca să le plătească pe toate.

În cele câteva buticuri din Aninoasa e forfotă. Oamenii care par de încredere cumpără pe datorie, iar când vine pensia achită ce scrie în caiet.

La fel a a făcut şi primăria, a tot luat de la bănci, doar că listele cu datorii n-au mai apucat să fie achitate şi s-a ajuns chiar la întreruperea iluminatului stradal.

Deşi nu aveau bani să plătească apa şi curentul, edilii au cheltuit aproape 43.000 de lei pe publicitate în mass media locală şi la Antena 1 SA, tot atât pe servicii de telefonie şi vreo 750.000 de lei pentru combustibil.
După ce s-a ocupat de aceste necesități, primăria n-a mai avut bani pentru servicii de transport sau proiecte. Avea deja șase milioane de lei datorii.

Prefectul Hunedoarei, Sorin Vasilescu, spunea în presă că la Aninoasa e vorba de o delapidare de fonduri, o situaţie critică.
Când l-am sunat eu era mult mai liniștit, a susținut că este vorba doar de datorii vechi şi că va fi desemnat un administrator special care se va ocupa de plăţile datoriilor. Plăţile se vor face din încasările primăriei şi  nu e nici vorbă de un ajutor de la Guvern.

Conform datelor oficiale, în perioada mai-iunie 2013, primăria a avut încasări de 3907 lei. Cu veniturile de acum, ar putea să-şi plătească datoria în vreo 125 de ani. Punând tot răul înainte, în Aninoasa nu vor mai exista investiţii, deci e posibil ca gazul să circule prin ţevile oamenilor peste vreun secol.

“L-am votat toţi, că era din rândul muncitorilor. Da’ el îi bun de gură, rău de muncă”

Aninoasa a devenit oraş în 1989, iar exploatarea minieră de aici s-a închis în 2006. Care-au mai rămas dintre foștii mineri nu au gaz şi abia de anul acesta au canalizare, dar nici asta peste tot. Doar 10 blocuri de la drumul naţional au parte de beneficiile unui oraş  de secol 20.
Cu toate astea, oamenii au votat din nou și din nou acelaşi primar, și anume domnul Ilie Botgros. Abia anul trecut l-au schimbat cu fostul secretar al primăriei, care și-a pus și el semnătura pe actele care-au dus la faliment.

Dinca, noul primar, spune ca are în Aninoasa vreo 5200 de persoane. Lui Ilie Botgros, fostul primar, îi mai ies la numărătoare doar vreo 4787. Recensământul din 2011 îi contrazice pe amândoi, cifrele arătând că în oraş mai sunt 4225 de locuitori.

E un oraş în care se aud greieri şi păsări ciripind la orice oră. Primăria are vreo 70 de angajaţi cu tot cu poliţai şi asistenţi sociali. Pământul e cultivat, curţile sunt îngrijite, iar grădinile au flori şi pitici asortaţi.
La prima vedere oraşul pare gol, dar formele de viaţă îşi fac apariţia în jurul buticurilor. Oamenii sunt prietenoşi şi parcă-s nevorbiţi. Nu ştiu ei pe ce a cheltuit primăria banii, dar oricum nu le convine: “Nu arată a sat şi el e numit oraş? E un cătun!” spune Elena Barbu, de pe strada Libertăţii.

FOTO_02 (3)

Dacă-i întrebi de ce au votat acelaşi primar de cinci ori, nu ştiu să-ţi răspundă. Majoritatea rămân cu gura căscată, ca nişte peşti pe uscat, într-o încercare de a respira mai mult aer. Imediat după asta, îl trimit pe fostul primar spre originile facerii, fiecare în felul lui:

Dă-l în pizda mumă-sii. Realizările? Le vedeţi şi dumneavoastră. L-am votat toţi, că era din rândul muncitorilor. Da’ el îi bun de gură, rău de muncă. Ca gospodar e egal cu zero. E înconjurat de lingăi. Când moare un păduche, vin o sută la înmormântare. Aşa şi el. O să-l mai votez dacă o să candideze pe caz de moarte”, spune Valeriu, fost miner la exploatarea Aninoasa.

FOTO_04

Lenuţa Kovacs stă într-un colţ, la singura masă de la terasa unui butic. Locuieşte singură cu doi copii în locuinţa pe care i-a dat-o vechiul primar acum câțiva ani. Plătește 30 de lei chirie pe lună. Nu are apă, gaz sau curent, iar intrarea în curtea ei e lată de vreo 40 de cm. Îi plouă în casă, dar spune că fostul edil a ajutat-o şi că actualul nici nu se uită la ea.

Laurenţiu Râşcu iese zilnic cu vaca la păscut pe maidanul din apropierea fostei exploatări miniere. Are 56 de ani, iar timp de 28 de ani a intrat aproape zilnic în subteran. În urmă cu ceva timp i-a luat foc casa şi nevasta i-a murit. Şi-a refăcut viaţa şi locuinţa fără ajutorul primăriei. Are o pensie bunicică, de 1800 de lei, dar regretă că nu mai lucrează. „Mai era cărbune pentru încă vreo 150 de de ani aici. Au închis mina şi s-a prăpădit oraşul

FOTO_10

Trei zile şi trei nopţi în căutarea fostului primar

Fostul primar nu-i uşor de găsit. Întreb în toate părţile. A fost două decenii cârmaciul oraşului. Toată lumea ştie unde stă. Strig la poartă, iar o voce dintr-un coteţ de păsări îmi spune că nu-i acasă sau poate că doarme. Un gard mare, din lemn maroniu, stă între mine şi adevăr. Nu răspunde nimeni. Plec.

Încep să cred că Botgros nu există de fapt şi e doar o inveţie a aninoşenilor. L-am căutat trei zile, am ajuns şi la cimitirul eroilor în speranţa că-l găsesc.
E soare puternic, iarba e proaspăt cosită şi oficialii Aninoasei sunt toţi rumeni în obraji. Plesnesc de sănătate, cu mâinile încrucişate peste burţi, într-un moment solemn de reculegere. Îşi comemorează eroii.  Ilie Botgros nu a fost nici aici. Poate mâine. Sau poate în altă parte.

FOTO_07

Cât de dificil e să fii primar al oraşului falimentar?

Ilie Botgros, de meserie strungar, este ales primar în 1992. Îşi suspendă postul de maistru de la Compania Naţionale a Huilei din Petroşani şi stă la primărie 20 de ani, după care se întoarce la fostul job, în mina Petrila. În 2012 n-a mai reușit să ia cel de-al 6-lea mandat, dar a rămas consilier local. Spune că fost membru de partid la PSD doar pentru că a sperat că poate să salveze mina Aninoasa, şi apoi s-a mutat înapoi la PD.

Când a venit noul primar, a găsit lipsă aproape două milioane de lei şi a făcut plângere penală împotriva lui Botgros. Acesta a mai fost urmărit penal în 2010 în procesul intentat de una dintre firmele fostului prefect al judeţului, Aurelian Serafinceanu.

Primăria Aninoasa a luat un credit de 3.5 milioane de lei pentru investiţii în anul 2006. Tot atunci, primarul Botgros şi-a acordat lui şi viceprimarului un spor de dificultate de 50%. În 2008, Tribunalul Hunedoara decide că sporul a fost ilegal şi îi obligă să returneze peste 26.000 de lei primăriei. Doar că Botgros era încă primar atunci şi e dificil de aflat dacă a returnat banii.

Fostul primar are probleme cu datoriile şi în viaţa publică şi în viaţa privată. Tribunalul din Petroşani a decis să-l execute silit pe el şi doi angajaţi ai primăriei pentru un împrumut luat de la o casă de ajutor reciproc.

Confruntarea cu Botgros: “Mi-au tras-o!”

E duminică, zic un Doamne-ajută în gând şi mă postez iar în faţa porţii. Mă primeşte o doamnă subţirică şi coafată. Botgros e acasă.
În curte are straturi de ceapă şi arbuşti ornamentali ca în parcurile publice. Nu e o vreo viloacă cu etaje, e casă de om simplu.

Mustăceşte  şi se aşează pe bancă. Are şlapi de plastic cu găurele şi  maieu. Mă priveşte rar în ochi şi stă relaxat. Sunt în curtea lui, până la urmă.

_FOTO_08

Îl întreb de ce nu mai e primar. Zice că l-au trădat neamurile şi prietenii, iar opoziţia a cumpărat voturile oamenilor cu bani şi mâncare:

Mi-au tras-o. Aşa se practică în toată România, mai ales în comunităţile mici… Eu le-am spus oamenilor că va fi din ce în ce mai greu. El le-a făcut promisiuni… Am pierdut cu vreo 162 de voturi”, spune Botgros sub o umbrelă roşie care umbrește băncuța de lemn.

Pe masă apar prăjiturele şi un pahar de apă, alături de monografia oraşului Aninoasa. A publicat-o el cu bani de la primărie. În monografie scrie, de pildă cum în 2004 Ion Iliescu l-a desemnat cavaler. Ochii mi se bulbucă. Nu e singurul rang al lui Botgros – Asociaţia Oraşelor din România i-a dat titlul de Primarul de Aur.

Creditul

Despre creditul de peste 3 milioane de lei contractat în 2006 de la bancă răspunde scurt şi la obiect că a fost pentru investiţii în infrastructură. Doar că împrumutul a fost luat tot pentru a achita datorii.

Îşi întinde braţele pe marginea băncii şi pieptul mare iese în exterior. Arată ca un şerpişor grăsun, care tocmai a prins prada.

Creditul a fost pentru a acoperi contribuţiile la investiţiile pe care le aveam în derulare. Obţinusem şi un an de graţie de la bancă. Dobânzile şi penalizările sunt mari…” şi schimbă rapid subiectul discuţiei. Când cer explicaţii suplimentare vocea lui e gravă şi e mai ridicată. Îi simt cuvintele izbindu-se în mine. Trecem la reţeaua de gaze naturale care nu există.

După 20 de ani: “Hai, bă, Gabi! Eu tot aştept să vii cu gazul.”

Aninoasa se chinuie de aproape 20 de ani să tragă gaze. Proiectul a început în 1994:

Şi care-i problema că a început în ’94? Aninoasa se întinde pe 18 km de la nord la sud. Au fost probleme legate nu de voinţa mea de primar, ci de cea a autorităţilor naţionale. Având două localităţi cu două coduri sirius diferite, Iscroni şi Aninoasa, m-am trezit că nu am avize. M-am trezit după trei ani că nu pot da drumul decât la Iscroni.

Se enervează şi dă un telefon: “-Hai bă Gabi! Eu tot aştept să vii cu gazul. Mi s-a lungit gâtul de cât mă uit după ţeava de gaz. Hai bă Gabi să ne apucăm că expiră alea, avizele. Da? Mno bine! Ai vorbit cu primarul? Eu ce să fac, am fost la o nuntă aseară şi sunt în refacere. Mâine mă duc la muncă. Aştept ordonaţa de la mină.

FOTO_10 (1)

Managementul datoriilor: “Ce dracu’, domn’ ministru, haideţi să facem compensare!”

Botgros începe să se laude când vine vorba de curent:  “L-am lăsat pe actualul primar fără datorii la curent. Ce datorii sunt acum, sunt ale lui. Bine, am avut şi eu datorii mari. În perioada 2000-2004 primăria Aninoasa nu a plătit nici un leu la RENEL (Regia Autonomă de Electricitate). Da’ nici un leu! Ştii ce-i aia? Niciunul!”

“Pe atunci era ministru Dan Ioan Popescu: I-am zis, ce dracu’, domn’ ministru, aveţi două companii în subordine, CNH-ul şi RENEL-ul, haideţi să facem compensare, scapă şi compania de impozite şi primăria de plată. Mă rog, cu relaţii interumane mari, conducerea nu s-a schimbat cum se schimbă acum… tot RENELUL mă cunoştea. În 2004 l-au privatizat şi a preluat  statul datoriile la AVAS. M-am trezit cu 4.5 miliarde datorii la AVAS din cauza curentului. M-a executat şi AVASUL. Şi acum primăria plăteşte la AVAS.”

Eu tac, el tace, preţ de câteva minute greoaie.

“A trebuit să fac şi cultură şi sport, pentru că ne îndobitoceam aicea”

Eu am altă gândire… Eu nu pot să fac numai asistenţă socială. A trebuit să fac şi cultură şi sport, pentru că ne îndobitoceam aicea”, zice  Botgros.

Muzeul minei este 70% realizat. Am rămas la varianta asta…deci înăuntru era calea ferată amenajată, practic mai aveam de făcut două camere. Proiectul se realizează prin Ministerul Economiei, s-au investit vreo 80 de milioane de lei vechi”.

FOTO_MUZEU MINIER

“Soluția” pentru faliment: “Guvernul poate prelua datoria publică”

Aflu pe un tempo relaxat că insolvenţa e o etapă de redresare. Prima dată se dau salariile la oameni şi apoi începi să plăteşti. La primărie se întâmplă asta de ani de zile. Au eşalonat datoriile pentru că nu au avut pe cine să execute: “Ce să execuţi la amărâţii ăştia ca să primeşti impozitele mai vechi, neplătite?! Contribuabilii au datorii mari. Depăşesc vreo 3.5 milioane”.

Soluţia lui pentru ieşirea din faliment a primăriei e destul de simplă: “Niciun Guvern nu a adus în Valea Jiului investitotori. Dacă vor veni investitori, poate că… se găsesc soluţii, de-aia primăria nu e a mea sau a lui Dunca. E a statului. Guvernul poate prelua datoria publică.

Îi aduc aminte că a cheltuit banii publici pe publicitate şi combustibil. Găseşte şi scuzele. Publicitatea făcută de primărie “este din 1900 toamna. Sunt datorii mai vechi de cinci ani de zile. Nu am mai putut să mai plătesc nimica. Noi prin lege suntem obligaţi să publicăm hotărârile de consiliu…” zice iritat.

Documentele spun că doar în 2005 s-au investit 200.000 de euro, bani europeni, pentru alimentarea cu gaze naturale a oraşului. În 2008, conform aceluiaşi document oficial, semnat de primarul Botgros, reţelele de apă, canalizare, gaze naturale, energie electrică şi drumuri necesitau toate modernizare şi reabilitare. În 2006, primăria cheltuia aproape 1.7 milioane de lei să-şi plătească angajaţii şi făcea investiţii de doar 600.000 de lei.

FOTO_09

Botgros aşteaptă să vină noua ordonanţă şi să iasă la pensie. Se va reapuca de politică şi va candida la următoarele alegeri. Are încredere că va câştiga.

Noul primar este vechiul secretar al oraşului

Primăria e la capătul oraşului şi până să ajungi la ea străbaţi un drum lung, găurit şi pansat cu asfalt în patru nuanţe de griuri.

Nicolae Dunca este primar al Aninoasei din 2012. Anul acesta a depus cerea de insolvenţă a primăriei la tribunal Hunedoara şi înainte de asta i-a a făcut plângere penală împotriva lui Botgros. A descoperit că din primărie lipseau aproape două milioane de lei.

Dunca a stat la dreapta lui Botgros timp de 12 ani. A fost secretarul primăriei şi a participat la decizii şi cheltuieli.

Pare captiv în clădirea instituţiei pe care o conduce. Transpiră şi faţa lui ia o tentă stacojie când vorbeşte despre primărie şi faliment. Discuţia îl indispune şi privirea îi zboară pe geam. Afară nu se întâmplă nimic. Îl întreb cum de a ajuns primăria la datorii de aproape şase milioane de lei.

Se luminează la faţă şi aruncă toată vina pe fostul primar.

FOTO_03

Deşi a fost secretarul localităţii timp de zece ani şi când a preluat mandatul ştia problemele primăriei, a șters cu buretele amintirile:

“În 2012, când am venit eu, erau 9,3 milioane de lei datorii, acum mai sunt doar 5,9 milioane. Fostul primar a luat în 2006 un împrumut bancar de trei milioane pentru diverse investiţii şi datoriile au tot crescut. Acum am reuşit să plătim salariile angajaţilor din primărie, dar cu toate astea tot au plecat câţiva dintre ei”.

Singura soluţie pe care o vede în redresarea primăriei sunt banii care ar putea veni de la Guvern.

Dunca a uitat că a semnat şi el pentru creditul luat de la bancă. Primăria era în prag de faliment şi atunci, iar creditul îl contractase pentru achitarea datoriilor.

FOTO_05

Aşadar, oraşul Aninoasa are puţin peste 4000 de locuitori şi doi primari care au cheltuit banul public cum au vrut, până nu au mai putut. S-a tăiat de multe ori iluminatul stradal, iar telefonul şi Internetul din primărie sunt pe punctul de a fi întrerupte. Pe cei doi primari nu i-a luat nimeni la întrebări ani de zile şi acum aruncă pisica neagră de la unul la altul.

Regretul oamenilor rămâne însă închiderea minei:

Cel mai bun cărbune din Valea Jiului era la Aninoasa. Mai era pentru cel puţin 100 de ani“, spune Valeriu, fost miner, în timp ce verifică dacă s-a prins vreun peşte în lanseta aruncată-n Jiu. Mă îndepărtez vreo doi paşi de lângă el şi prietenul lui şi aud răspicat:

Dacă te mai prind pe-aici şi nu scrii ce trebuie, îţi rup picioarele.

Reporter: Ana Poenariu
Au contribuit Vlad Ursulean și Radu Ciorniciuc.

Dă vorba mai departe! →

Type to Search

See all results