Bătălia pe brandul “Roșia Montană”

Sunt puține locuri în România mai cunoscute ca Roșia Montană. Satul de câteva mii de locuitori a ajuns unul dintre cele mai tari branduri ale țării. Dar are o identitate schizoidă:

Un inel și o frunză însângerată. Un munte care se reflectă într-un lac roșu și o brățară de aur. Fiecare pretinde că reprezintă Roșia Montană. Ciocnirea dintre imaginile astea a înflăcărat România de o lună încoace. Sunt ca niște steaguri purtate la război.

Am căutat oamenii care le-au creat. Pe desenatorul frunzei l-am găsit la Cluj – a făcut-o pro bono acum opt ani pentru niște țărani neajutorați.
Pe făurarul inelului nu-l mai știe nimeni. Am vorbit cu directorul RMGC, cu purtătorul de cuvânt și cu creatorii campaniilor publicitare din ultimii ani. Nimeni nu-și amintește cine a făcut imaginea companiei sau ce înseamnă, mai exact. Dar funcționează.

Am rugat trei publicitari să ne explice subtilitățile celor două logo-uri. Pe scurt, ambele surprind bine spiritul mișcării pe o reprezintă. Frunza e naivă, home-made, însuflețită; Inelul e atent, profesional, prețios. Ce rămâne la mijloc?

Dacă vrei să sari direct la unul dintre interlocutori, apasă pe el:

MindBomb vs. Dragoș Tănase | Cătălin Hosu | Felix Tătaru | Bogdan Naumovici
Șerban Alexandrescu | Dan Șendroiu | Marius Roșu


1. Frunza Salvați
Am vrut să arătăm că putem face gratis ceva mai bun decât
o chestie pe care s-au cheltuit milioane de euro

Un puști își face de treabă pe pavajul de la Fântână. Așază un șablon peste o bucată de pânză și colorează scobitura cu acuarele: verde deasupra, roșu dedesubt. Logo-ul e vechi, dar în ultimele săptămâni s-a împrăștiat în mii de exemplare: pe tricouri, pe ziduri, pe obraji.

L-am văzut în pozele de Facebook ale unei colege de liceu care s-a mutat la Chicago, sub statuia lui George al V-lea de la Londra, lipit de geamuri prin tramvaiele Bucureștiului, într-un vârf de munte, pe tricoul unui fotbalist, în mâinile lui Woody Harrelson. E steagul de luptă al armatei “Salvați Roșia Montană”.

E fix cum își doreau cei de la MindBomb acum opt ani, când au desenat simbolul. MindBomb e un grup de acțiune socială din Cluj care strânge, din aprilie 2002 încoace, artiști, arhitecți, avocați, ziariști și scriitori.
Oamenii s-au întors către stradă pentru a arăta ce nu era primit pe la televiziuni. S-au apucat să facă postere cu mesaje sociale și politice. Au fost pe la expoziții în Austria, Ungaria sau Emirate, dar au preferat mereu strada. Se semnează ca grup, niciodată individual.

Aveau un site pe care oricine putea trimite afișe, dar s-au mutat pe Facebook după ce le-a fost atacată baza de date. De pe pagina de Facebook continuă să arunce cu săgeți înspre corporație și politicieni.

Casa Jurnalistului: Care-i povestea logo-ului „Salvați Roșia Montană”?

MindBomb: Era acum opt ani. Cu ideea au venit cei de la Alburnus Maior. Am zis să-i ajutăm pe oamenii ăștia – erau niște oameni de la țară, care n-aveau niciun fel de posibilitate de a se manifesta, disperați. Ne-am dat seama cât de inegală era lupta. Fără o imagine, n-ar fi avut nicio șansă.
Când merge la luptă, orice armată are un steag. (…) Am muncit vreo câteva luni, până am găsit formula asta. Bineînțeles că a fost voluntariat. Am vrut să arătăm că putem face gratis ceva mai bun decât o chestie pe care s-au cheltuit milioane de euro, că eficiența unei campanii nu se măsoară în bani.

C.J.: Ce alte variante de logo au fost atunci?

MB: N-a trebuit să facem mai multe variante, pentru că discuțiile au durat două-trei luni, până am ajuns să esențializăm ce-ar fi mai bine pentru ei. Am vrut un simbol care să intre încet-încet în mentalul colectiv: când se vorbește despre Roșia, să știe lumea că se vorbește despre Alburnus Maior. Ei au zis: “No bine, e drăguț așa, fain”.

Am lucrat destul de mult ca să ajungem la forma asta. Am ales culori complementare. Să poată fi expusă pe fundal alb, dar și pe negru. Să se poată face și pancarte pentru demonstrații. Am vrut să se vadă foarte bine pe stradă: unde vor merge să facă demonstrații, să fie foarte ușor de observat de peste tot.

Din fericire, se vede acum că în Copenhaga arată fix la fel ca în Sighișoara sau în Brașov sau în Cluj. Deci cumva, în timp, lumea a reușit să și-o asume. Am făcut în așa fel încât să nu fie agresivă. E un simbol frumos, chiar dacă are sânge înăuntru.

C.J.: Deci e sânge, nu cianură?

MB: În principiu, asta sugera, că va curge sânge. Declari că e un protest al localnicilor, că ei luptă. Se poate înțelege și că e cianură…
E un simbol, nu o poveste. Când te-apuci să faci un simbol, trebuie să fie esențializat, în așa fel încât să permită după aceea libertatea de a-l utiliza, de a-l înțelege în diferite feluri.

C.J.: Cum e să vezi acum imaginea asta peste tot?

MB: E foarte fain, e super-îmbucurător. Notorietatea unui simbol nu se naște în momentul în care l-ai creat. Important este dacă acel simbol devine sau nu utilizabil. Și de data asta s-a văzut că a fost creat în așa fel încât să poată fi utilizat ca lumea. Pentru că a fost folosit la multe demonstrații, inclusiv în iarna anului trecut, în Piața Universității.

Nu-i nimic agresiv în simbolul ăsta, e chiar o interpretare frumoasă a luptei. Cumva, reprezintă lumea care a ieșit în stradă. Și asta ne bucură: că e utilizat în sensul în care a fost creat.

C.J.: Logo-ul vostru e folosit într-o luptă cu o corporație. Cum ți se pare ce fac cei de pe cealaltă baricadă?

MB: Acolo s-au băgat o grămadă de bani, cred că au fost milioane de euro. La început au lucrat cu GMP, după aia au lucrat cu Bogdan Naumovici, care a venit cu tot felul de idei. Noi de multe ori râdeam, că ei [RMGC] au făcut multe gafe. Din punctul nostru de vedere, agresivitatea cu care au ieșit ei pe piață a fost contraproductivă.

C.J.: Deci nu credeți că au fost eficienți.

MB: Trebuie să avem în vedere că doar ei au fost pe piață, iar restul a fost cenzurat. Cu pâlnia le bagă în cap oamenilor mesajele respective, dar asta nu înseamnă eficiență. Asta înseamnă doar că-s mulți bani în spate, multă campanie media. Plus că logo-ul lor nu-i unul care să nu mai fi fost folosit, să fim serioși. Aia e o copie. Am văzut că acum e folosit de Antena Play, dar probabil că e făcut de aceiași oameni. Dacă aș fi în locul celor de la Antene, le-aș lua capul ălora care-au făcut un logo care să aibă legătură cu cel de la RMGC.

C.J.: Ce fel de oameni sunt la MindBomb?

MB: Artiști de la Grafică și Pictură. După aia sunt arhitecți, mai sunt și jurnaliști care au venit pe la ședințe, câțiva scriitori. Sunt și avocați… Fiecare contribuie cu idei. Sunt mai multe propuneri și se organizează un vot democratic. Grupul alege, fiecare dă o notă.


2. Inelul RMGC
Originile sunt pierdute prin sertarele RMGC:

„Încercăm să-i dăm de capăt”

După ce am vorbit cu MindBomb, am vrut să avem o discuție similară cu cel care a desenat logo-ul Roșia Montană Gold Corporation. I-am întrebat pe cei din conducerea RMGC și de la agențiile de publicitate cu care aceștia au lucrat în ultimii ani, însă nimeni n-a știut exact care-i faza.

Felix Tătaru, de la GMP, zice că ei s-au ocupat de imaginea companiei între 2005 și 2007 și „e mult de atunci”. Despre logo știe că e făcut „în Statele Unite de niște consultanți, în 2005-2006”.

Directorul general al RMGC, Dragoș Tănase, e luat prin surprindere de întrebarea „Ce reprezintă logo-ul RMGC?”:
„Nu știu, nu m-am gândit la această întrebare. E un simbol, o identitate a companiei”. Se repliază peste câteva secunde: „În momentul de față, oamenii, atunci când se gândesc la Roșia Montană, se gândesc în primul rând la locuri de muncă și dezvoltare economică. Și ăsta este proiectul, în primul rând, înainte de orice altceva. E un proiect de dezvoltare, un proiect care creează locuri de muncă, pe termen foarte lung în România și credem că asta este ceea ce ne definește ca identitate”.

Cătălin Hosu. Sursa: captură Youtube

L-am prins la telefon și pe purtătorul de cuvânt al RMGC, Cătălin Hosu. Era pe fugă din cauza vizitei parlamentarilor la Roșia Montană, dar am apucat să-l întrebăm și pe el:

Cătălin Hosu: O să încercăm să vă dăm un răspuns cât de curând. Logo-ul ăsta s-a făcut de ceva vreme, când niciunul din colegii mei de la comunicare nu erau la companie. Încercăm să găsim răspuns la întrebări, nu vă promit că azi, sau mâine.

Casa Jurnalistului: Mă gândeam că e identitatea vizuală a companiei și trebuie să reprezinte ceva, să transmită un mesaj publicului…

C.H.: Dacă-mi aduc eu bine aminte e de prin 2005-2006, ceva de genul ăsta. Departamentul nostru de comunicare a venit în 2007-2008. Încercăm să-i dăm de capăt.

C.J.: Aveți idee cine a făcut designul?

C.H.: Și asta o să încercăm să aflăm. Că e o firmă românească, sau o firmă străină. În momentul de față încercăm să-i dăm de capăt.

 
Foto: Realitatea

Nici Bogdan Naumovici, managing partner la 23 Communication Ideas, cel care se ocupă de imaginea RMGC din 2007 încoace, nu știe de unde vine logo-ul corporației. Îl întrebăm în schimb despre frunza care branduiește tabăra adversă:

A, nu e steagul Ungariei, cum am crezut eu? Ce crezi, e o coincidență? Singura țară care dă comunicate prin Ministerul de Externe împotrivă e Ungaria. (…) Uită-te la el, că e roșu-alb-verde totul. Sigur, ei o să spună că-i o coincidență, dar al dracului coincidență când singurii miniștri care au blocat proiectul au fost ăia ai UDMR, singura țară care cârăie, de la europarlamentari la parlamentari și guvernul lor e Ungaria, nu știu cum dracu’ se nimerește. Nu suntem primii care facem asocierea asta.”

Publicitarul spune că lupta pro/contra a fost inegală (în defavoarea companiei): „Trebuie să ții cont că unii trebuie s-o facă în regulile jocului, și unii pot s-o facă fără niciun fel de reguli. Eu nu pot să mă duc să fac spoturi pentru Roșia Montană în care să spun: «Soros finanțează de fapt toată campania împotrivă». Chiar dacă eu cred că-i așa. Pentru că dacă n-am dovezi… Ei pot veni să spună: «RMGC i-a cumpărat pe Băsescu și pe Ponta.»

(…) Și atunci armele sunt puțin inegale. Că «dom’le, RMGC-ul are bani și poate s-apară la televizor, să vadă multă lume». Da, dar RMGC-ul e obligat să spună adevărul. În schimb, voi puteți să spuneți ce vreți voi: cianură care ucide, orice năzdrăvănie poți să spui. Dar eu nu pot să spun trăsnăile, deși mi-ar plăcea.

Și după aia vin și spun: «Uite, noi suntem mult mai creativi». „Păi da, băi băieți, dar voi faceți caricatură și ziceți: «Lingoule!» lui Ponta sau lui Băsescu sau Cianurovici mie. Dar eu nu pot să mă duc să spun «Mircea Toma ne provoacă voma». Nu jucăm la fel. Voi jucați fotbal cu 11 mingi, și eu trebuie să joc cu o minge.”

Chiar și în aceste condiții, tabăra anti n-are cum să obțină un avantaj prea mare, crede Naumovici: „Știi ce pot face? Să ajungă la 20% oameni împotriva proiectului. Și campania ailaltă, de la televizor, să aibă 70% în favoarea proiectului. Din păcate, na: oamenii nu gândesc toți după argumente, gândesc după emoții, după alte prostii”.

3. Publicitarii

Șerban Alexandrescu, managing partner, Headvertising

Despre logo-ul Salvați Roșia Montană: Mi se pare un pic greu de descifrat la început, chiar dacă de fapt e foarte descriptiv. Dacă n-ar fi fost atât de cunoscut și atât de expus, din prima nu știu dacă mi-aș fi dat seama exact care-i chestia. Si după ce-ți dai seama, constați cât de didactic e. Adică vezi bine „muntele verde oglindit în lacul cel roșu”. Dar na, e OK: cred că-și face treaba poate tocmai pentru că e foarte didactic.

Dacă mă întrebi pe mine, putea să-l facă cineva din liceu, din clasa a XII-a, lua două markere și făcea logo-ul. Ce are el un pic clumsy e și bine, pentru că-l simți așa, nestudiat, neprofesionist. Strict din cauza asta – pentru că e mișto să se vadă că toate lucrurile sunt făcute chiar de tine, pe genunchi, fără să ai în spate o armată de designeri – pare onest. E un pic clumsy, dar e foarte onest. Ceea ce-l ajută acum, la cum s-a poziționat dezbaterea.

Despre logo-ul RMGC: “La ăilalți este exact pe dos. Se vede că e cineva care știe un pic de graphic design care s-a apucat de muncă, a avut un brief, l-a făcut, arată „profi”. Nici ăsta nu debordează de originalitate. (…) Si de când am citit că pare un fel de brățară de aur, de atunci îl și văd numai ca pe-o brățară de aur. Înainte nu știam ce e și nici nu cred că mi-am pus problema. Este un logo profesionist, făcut de cineva care știe ce face. Dar e foarte „normal”, la locul lui: «another day at my design office».”

Dan Șendroiu, strategy director Graffiti BBDO

Despre logo-ul RMGC: “N-aș ști să-ți spun ce înseamnă. Acolo e vorba de aur transformat din minereu în ceva prețios, într-un inel, ceva. Cred că asta e. E un logo făcut clar, profesionist, de o agenție, pe un brief, și se vede mâna de designer. E reușit și destul de abstract, nu spune foarte bine despre aur. Dar foarte frumos, foarte elegant.”

Despre logo-ul Salvați Roșia Montană: “Logo-ul mișcării de protest e fix opusul, și cumvă ăsta e și farmecul lui. E așa, home made. Nu știu cine l-a făcut, nu știu dacă e un designer de profesie sau nu, dar mie îmi spune clar: mișcare grassroots, improvizată, neprofesionistă, și în același timp transmite chestia asta, sinceră, directă.

A fost adoptat de toată lumea care s-a raliat la mișcarea asta și mi se pare o reușită foarte mare ca o mișcare care nu e coagulată deloc – nici măcar nu are niște lideri clari – a adoptat aceeași identitate. OK, are și un logo concurent – probabil că-l știi pe cel cu PET-ul.
Cred că ăsta din urmă provine dintr-o altă zonă a mișcării și personal – ăsta-i preferatul meu. Mi se pare că e foarte insightful: dacă ai fost pe stradă, știi imediat despre ce e vorba. Dacă n-ai fost, n-ai cum să înțelegi. E o complicitate a celor care au fost pe stradă și știu care-i faza cu PET-ul ăla.

Altfel, cel cu frunza mi se pare o execuție foarte bună: îți arată ce ai acum – muntele verde – și ce se poate întâmpla – lacul de cianură. Logo-urile făcute de agenții sunt mai abstracte, sunt mai ingenioase tehnic, prin felul în care folosesc literele, prin felul în care folosesc volumele. Dar în cazul ăsta logo-ul transmite foarte bine ce vrea mișcarea de fapt.

Marius Roșu, director de creație

“Cele două logo-uri reflectă foarte bine profilul și structura organizațiilor în cauză.

Logo-ul Gabriel e prețios, riguros, atent desenat. Nu e nici pe departe o reușită grafică, dar transmite semnalele specifice unei mari corporații ce se preocupă de imaginea ei, de ambalaj, de suprafața lucrurilor și de felul în care este percepută de oameni. Dincolo de asta, nu transmite un mesaj clar, rămâne într-o zonă ambiguă în care ceva poate fi oricând altceva.

Nici logo-ul Salvați Roșia Montană nu excelează la capitolul grafică, dar prin alăturarea celor două culori, roșu și verde, își îndeplinește rolul – atrage privirea, strigă mai puțin preocupat de formă și mai mult de conținut. Într-un mod clar, ușor naiv, dorește să ne arate că sub verdele de suprafață, se ascunde un potențial pericol sau că povestea poate avea și o a doua față.

E clar că logo-urile celor de la Salvați Roșia Montană și Gabriel, la fel ca ideologiile celor din spatele lor, sunt foarte diferite, se resping total, chiar dacă Roșia Montană stă la baza amândurora.”

———————-

Uite și logo-ul vechi al Gabriel Resources, abandonat probabil pentru că arată ca o cobră:

Update 1: După publicarea textului, RMGC ne-a răspuns la întrebarea trimisă pe 24 septembrie:

Logo-ul a fost creat in 2006 de Genesis Inc., o companie nord-americana, pentru Gabriel Resources. Este o adaptare a benzii lui Moebius, care simbolizează continuitatea mineritului de-a lungul istoriei si complementaritatea aspectelor socio-economice cu cele de mediu inconjurator si de patrimoniu cultural.

Update 2: Trei cititori ne-au atras atenția că logo-ul RMGC seamănă cu cel al site-ului antenaplay.ro și cu numeroase ilustrații care costă câțiva dolari pe istockphoto.com.

Reporter: Vlad Odobescu
Au contribut Ștefan Mako și Vlad Ursulean.

———————-

PS: Casa Jurnalistului e o comunitate de tineri care scriu reportaje și investigații despre subiectele pe care presa mainstream nu vrea sau nu știe cum să le acopere.
Ca să ne ferim de influențe dubioase, trăim în principal din donațiile publicului. Dacă vrei să susții jurnalismul independent, contribuie aici: 

Dă vorba mai departe! →

Type to Search

See all results