Avatar

Fuck off my broken heart

Prințul meu era un tip crăcănat, tatuat pe antebrațe, fost narcoman și fost pușcăriaș. Îl chema Edi și avea 20 de ani, cu cinci mai mult decât mine.

Ne-am cunoscut pe o alee din Parcul Tineretului. Era iunie, 1 iunie. Până pe 12, de ziua mea, ne-am tot tatonat. Pe 13 a fost ziua lui și ne-am sărutat. Pe 14 am rămas la el acasă. Am stat trei zile și trei nopți nedespărțiți.

În prima lună m-am bătut cu iubita lui, am fumat iarbă, am luat ketamină de câteva ori. A doua lună deja eram un cuplu. În a treia lună m-am înscris la liceu și m-am mutat cu el. În a patra lună am cunoscut heroina.

Ei bine, aici tragem linie pentru că aici începe tot.

În următorii doi ani și ceva ne-am drogat, mi-a spart capu’, mi-a spart dinții, mi-a rupt coastele, m-a lăsat gravidă, m-a bătut până s-au dus dracu’, înainte să se nască, gemenii mei. Rămâneam lângă el pentru că aveam senzația că nu pot face nimic singură. Tot speram să își revină, deși știam foarte bine de acasă că un om nu se schimbă.

image2 (2)-2

M-am dezvirginat la 14 ani jumate. Cu un tip din gașcă, fără prezervativ. Mi-am luat pastila de a doua zi din banii de colindat și i-am povestit mamei când împacheta cadoul de Crăciun: Uite, acum mă lași la revelion, că ăsta ți-era stresul că mă fut. M-am futut. A-nceput să plângă. M-am dus la revelion și m-am futut și acolo.

Mama e o chestie cu 23 de ani mai mult ca mine. Suntem exact la fel ca formă, gen măr. Doar la sâni se vede diferența, ea a alăptat. Am cunoscut-o abia la trei ani. A plecat la muncă în Grecia când aveam opt luni și m-a lăsat aici cu bunica și mătușa. Într-o vară, a apărut cu niște cutii mari – una cu jucării, una cu farfurii și ceșcuțe colorate. Mi-au zis că ea e mama și de acum trebuie să dorm cu ea în pat.

Am urât-o toată copilăria. Primul motiv a fost că a plecat. Al doilea că s-a despărțit de tata și nu-l am lângă mine: Ai mai făcut tu ceva de a plecat și din cauza ta nu-l am. Pe urmă, căsătoria cu Vio, tatăl meu vitreg, cu care a mai făcut un copil. Cică începeam școala și trebuia să am tată.

Primii trei-patru ani au mers bine. Apoi a început să bea și să facă scandal prin casă. Când mama a rămas gravidă, el și-a lăsat munca. Trăiam toți din salariul mamei, ea mai mergea și la facultate. De multe ori aveam doar o bucată de slănină în frigider, venea bunica să ne aducă ceva pe furiș, să nu vadă el.

Când se îmbăta, Vio se ducea în bucătărie, își punea PET-ul de bere pe masă, căștile pe urechi și înjura de unul singur. Asculta Paraziții și le bombănea versurile. Eu mă puneam la masă lângă el și ascultam. După toată polologhia, mă lua în brațe, mă pupa. Atunci îmi arăta un pic de afecțiune.

Când se lua de mama, mă luam și eu de ea. Vedeam că e situația conflictuală acasă și ziceam că e vina ei, dacă a mâncat-o-n cur să se mărite… Și mai zicea că e pentru mine, când, de fapt, mi-a făcut mai mult rău.

Ești o drogată, o s-ajungi o curvă! îmi zicea Vio când ieșeam pe ușă. Aveam 13 ani. Încă nu făceam nimic.

De la revelion până-n vară m-am culcat cu vreo 50 de bărbați. Aveam o prietenă bună, Taisia, singura mea prietenă, de fapt. Cu ea ieșeam tot timpul și ne-o ardeam prin oraș. Ea știa băieți cu bani, ne scoteau la sucuri, ne făceau cadouri. La școală nu prea mai dădeam.

Apoi, l-am cunoscut pe Edi și m-am așezat la casa lui. Cu Taisia am rupt legăturile pentru că duceam vieți diferite. Ea era o depravată, eu mă vedeam fată serioasă cu planuri familiste.

Eu te iubesc, eu te lovesc

O cheamă Gia. E o tipă mică și slăbuță, cu părul scurt, ciopârțit, vopsit ba negru, ba roșcat strident, ba șuvițat. Acum e blondă și poartă ochi de pisică – niște lentile albastre, cu pupile dilatate, înrămate de un contur negru, gene alungite și sprâncene arcuite. Deasupra buzelor subțiri are un piercing argintiu. Brațele și picioarele sunt acoperite de tatuaje, mâinile aspre, gleznele umflate. Își pune piciorul stâng pe marginea patului. Acul se înfige în piele deasupra tatuajului cu ursuleț. Amestecul alb din seringă se înroșește de la sânge.

Se numește șpriț. Așa se zice, că se amestecă mai bine dacă tragi și sânge și te ia mai tare. Nu prea mai simt nimic de la pastile pisate, mai mult îmi bat joc de mine și de trupul meu. Am venele cordelină. Știi cum au oamenii venele rotunjoare, moi… Uite, asta, dacă o înțep, zici că dau într-un tendon și mă electrocutează ceva.

Prima dată când am tras heroină, am simțit cum mi s-a dus ceva în inimă și m-a îmbrățișat pe dinăuntru. Apoi, am simțit ochii cum se măresc. Am făcut cunoștință cu mine. Îl iubeam pe el și mă iubeam pe mine. Ne iubeam pe jos, lângă soba de teracotă, eram udă pe dinăuntru, pe dinafară, tot corpul lui mă penetra sa-caa-daaat.

Într-o dimineață de toamnă, eram în pat între cearșafuri ude. El încerca să se injecteze, se înțepa pe lângă, se schimonosea, își ținea respirația, nu reușea. M-a pus pe mine. De obicei, ne injectau tovarășii lui, nu știam nici eu cum se face. Am încercat, n-am nimerit. Zbang! Mi-a dat o palmă peste ceafă de m-a izbit cu fruntea de masă.

– Ești tâmpită? Cum morții mă-tii nu nimerești vena aia?! Zdreanță proastă!

Când te trezești e cel mai nasol. Regreți că te-ai apucat de heroină doar când ți-e rău. E ca atunci când te rogi la Dumnezeu doar când ai nevoie și-ți pare rău că nu te-ai rugat mai des. Doamne, ajută-mă să-mi fac, să-mi găsesc o venă că nu mai pot! Hai că nu mai fac niciodată…

image1 (2)-2

Timpul trecea, viitorul se dispersa în doze, viața se contura doar sub lupa heroinei. Învățasem să-l injectez după câteva episoade cu pumni, palme și țigări stinse pe piele.

Între timp, a făcut o altă obsesie. Mă obliga de fiecare dată să facem sex anal. Devenise o manie pentru el. După ce ne drogam mă prefăceam că adorm, dar el trăgea de mine, eu îl refuzam. Până când m-a legat și m-a futut, mai în glumă mai în serios, cu japca. Am simțit o palmă pe fese, o usturime ca o mie de ace mi-a năvălit în corp. I-am zis să ne oprim, dar el mă înjura, mă lovea și intra cât putea de adânc.

Dup-aia și-a cerut scuze. A crezut că joc un rol, că doar mă prefac că nu-mi place. Au urmat multe roluri jucate la fel de convingător.

anal

Când au început primele bătăi eram deja gravidă. S-a întâmplat pe la început, când el era prinț și heroina paradis. Am aflat când mi-am făcut un test de sarcină în parc. M-am drogat de bucurie. Ulterior mi-a părut rău că am făcut asta. Nu mint, că m-aș minți pe mine, am tras și dup-aia, dar nu la stilul și cantitatea de dinainte. Asta a fost mereu cea mai grea decizie, ne drogăm, nu ne drogăm?

Nu s-a văzut mai nimic până prin luna a șasea. Pusesem doar un pic de burtică. Între prima și a doua ecografie mi-au zis că s-ar putea să fie doi. Nu se vedea foarte clar, unul stătea cumva mai în față. Mă gândeam că doar n-or fi doi pe capul meu când și relația merge prost. Dar mi-i doream și mă gândeam că o să se rezolve lucrurile cu Edi. Asta e cea mai proastă idee pentru o femeie, să zică că o să se schimbe ceva atunci când merge prost. Credeam că prin mine, în situația aia, o să-și dezvolte și el niște chestii. Dar n-a răsărit nimic.

luv

Stăteam într-o bucătărie de vară, o coșmelie improvizată în curtea în care locuiau și ai lui. Când ne-am mutat acolo, am desenat portretele noastre pe un perete. De fiecare dată când ne certam, desenele îmi aminteau ce bine ne înțelegeam la început.

Nu mai știu cum a pornit cearta de data asta. Prostia mea… am fost tare-n gură, știam că o să se ajungă nasol. El m-a împins, eu am intrat cu burta într-un godin care avea o plită de marmură încinsă. M-a tras înapoi, avea genunchiul ridicat sau ceva că m-am lovit și de el. L-am înjurat, nu mai știu ce i-am zis. El abia atunci s-a enervat pe bune.

– Mă-njuri de morți? Dacă nu te-am lovit, las’ că te lovesc acum!

Mi-a dat vreo două, eu o tot țineam cu cearta. Mă gândeam că n-o să fie așa grav, mă duc la IML, vede toată curtea, puteam să plec liniștită. Că el mă tot lua că dacă mă despart de el îmi ia copiii.

M-am împins în ușă și am ieșit, am fugit în curte. Ieșiseră și părinții lui și vecinii pe scară, a început o hărmălaieee. Am simțit că ceva nu-i ok. El atunci s-a speriat, că vai puiu. Îmi curgea ceva, parcă sângeram. Eu nu știam atunci că prin presiune se rupsese apa.

M-a dus la spital. Prima dată la spitalul 9, apoi la Bucur. Am evitat să le zic doctorilor ce s-a-ntâmplat. Mă gândeam că nu e așa grav, sunt la șapte luni, sunt un pic mai mici, asta e. Ca să vezi inconștiență.

Țin minte că mi-au dat niște calmante, era o tipă grăsuță care îmi spunea să mă liniștesc, c-o să fie bine. Au băgat ceva de fier în mine. Rece. Am simțit fierul ăla și dup-aia ca un bâldâbâc. Ca atunci când trece ceva de niște pereți și pică într-o apă. Fleoșc.

12188575_10154201054886029_1245673151_n

L-au scos pe primul și mi-au zis că ceva nu-i ok. De la lovituri, copiii au suferit niște fracturi. Am dat să mă ridic, să văd. Cel care stătea în față s-a născut mort, cu membrele rupte. Nu știu dacă toate, nu am discutat despre asta. Pe celălalt l-am văzut, l-am auzit plângând, era viu. După câteva minute s-a dus și el.

Se duce tot în jurul tău, poți să dai viață, ești atotputernic. Și dup-aia îți smulge cineva o mână pe viu.

În starea aia nu apuci să-ți dai seama ce se întâmplă, vrei doar să-ți anesteziezi durerea. E o durere surdă, care după ceva timp nu-ți mai spune nimic. De parcă ai povesti ce ai văzut la altcineva, nu ce ai trăit. Alternezi între s-a întâmplat, nu s-a întâmplat.

Nu contează câte palme sau câți pumni au generat momentul. Contează că într-un act de violență poți să omori ceva la care urma să ții. Poți să omori de la nevastă, gagică, copii, copiii din ea, speranță, încredere, omori mult chiar și doar cu palme. Omori cam tot ce e frumos între doi oameni.

Seringile și bărbații au fost călăii mei

O sufragerie întunecată, cu mobilă veche. O sticlă de Cola, un pachet de țigări, un bol de porțelan cu prezervative portocalii. Un porumbel bolnav se cuibărește într-o colivie improvizată. Gia aranjează cearșaful pătat cu cerneală, se pune pe burtă, cu tălpile în sus și se apucă de socotit. Trage linii într-un caiet de liceu, scrie nume, plusuri, minusuri. Face inventarul.

Cine mai dorește, cine mai poftește? 1565 plus 55… S-a strigat Bingooo! Pot să iau bacul la mate. Mi-am futut atâta capul cu bărbații, să-i număr pe ei și să le număr banii, că m-am pregătit pentru matematică. Pot să scot de la fraieri ce vreau, deci de ce nu?

barbati

Primul client l-am avut la 17 ani. Încă eram împreună cu Edi. Într-o seară am ieșit pe stradă ca să-și vândă metadoanele. Mergea la un centru unde primea tratament substitutiv pentru heroină, îi păcălea p-ăia și ținea pastilele sub limbă până ieșea, dup-aia le dădea mai departe pe bani. Ne drogam destul de rău în perioada aia.

Așteptam la un colț de stradă să vină un tip să-i vindem ceva, când mi-a sugerat să privesc în zare. În zare era Marinela, o femeie fără dantură, de vreo 30 de ani, o prostituată cu care ne-am drogat de câteva ori.

M-am dus lângă ea. A oprit un tip. Tinerel, curățel, pe la 20 de ani. Auzi, mă duc să fac un duș și mă întorc. Cât? 130 normal, protejat, în mașină, zic. Mi-era oarecum frică. Știam că curvele sunt tratate destul de urât. I-am zis că vreau să fie și prietenul meu acolo, să aștepte afară.

Și s-a întâmplat. Am avut o oarecare plăcere în a mă prostitua, deja mă scârbisem de omul de lângă mine. Acasă, m-a întrebat de ce am acceptat, că l-am rănit profund.

Atunci au început despărțirea de el și cariera mea de prostituată. După câteva luni m-am întors la Marinela și ne-am dus amândouă cu un tip. Din banii câștigați ne-am drogat cu o poșircă de heroină.

go

Credeam că e totul pe sfârșite, credeam că mai am puțin, îmi fac curaj să plec și-nchei calvarul. Mă înscrisesem ca voluntar la fundația Rațiu și urma să merg în tabără la munte. În seara în care îmi făceam bagajul, m-a opărit cu pilaful pentru că îl părăseam pentru câteva săptămâni, pentru că simțea că îmi lărgesc orizontul.

Am plecat de tot. Oarecum. După doi ani de bătăi am rămas doar în relații profesionale. Ne întâlneam pentru tranzacții – îi plăteam cu o finalizare de sex normal/oral undeva circa 10-15 metadoane, ca să trec peste sevraj când nu găseam heroină.

Într-o seară aveam nevoie, ajunsesem la ananghie… Plângeam și mă tăvăleam pe gresia din bucătăria mamei. Aveam nevoie de metadonă ca de aer. L-am sunat, m-am milogit, l-am implorat. A venit să mă ia de acasă. Pe drum am ezitat, dar sevrajul mă trăgea după el.

A încuiat ușa de la garsonieră după mine și a scos un amestec gata preparat într-o seringă. O ținea în sus, ca pe o momeală, o mișca încet ca pe un pandantiv în fața ochilor mei. Mi-a spus sa fiu încrezătoare, e mai mult decât merită o zdreanță ca mine. Am înșfăcat seringa și am băgat tot în venă până la ultima picătură. METADONĂ!

Me-ta-donă… me-ta-ta-tado… meta-dooo-za … șiii-ii … șiii-ii … sooo-mni-feee-re. Da, metadonă și Seroquel de 300, somnifer cât să cazi tu, cititorule, și să dormi tu și familia ta 48 de ore.

E întuneric, văd în ceață. Dau să mă ridic să văd cine e deasupra. Palme grele mă lovesc peste pulpe și fese, ca niște bice.

– Mă-mă-mă mă doa-r-r-r-e – tare taaaa-re – auuuuuu

– Taci, futu-ți morții mă-tii, taci, că de pulă ești bună și când nu vrei ești și mai bună!

Când m-am trezit, mă ustura pielea, mă durea tot corpul, mă simțeam de parcă tocmai mi s-a amputat sufletul. Între picioare aveam un amestec de spermă, salivă, lubrifiant. Când am ajuns înapoi la mama, mi-am dat seama că trecuseră trei zile. Am stat trei zile și trei nopți nedespărțiți.

taur

Era august și am ieșit la o plimbare în cartier. Aveam o seringă cu patru unități de heroină în buzunar și căutam un loc liniștit unde să mă pot droga. Abia mă întorsesem acasă în Berceni, după traume și bătăi cu coșmarul vieții mele, diavolul tatuat Edi. Nu-mi vedeam sânii de slabă ce eram, aveam vreo 42 de kile.

Heroina o căpătasem de la un băiat impotent care locuia cu niște traficanți de cartier și era plătit în doze de marfă pentru aportul lui în casă. Eram doar prieteni, mie-mi plăcea de un rocker din cartier. Slăbuț, nu foarte înalt, cu o coadă până la umeri, buze subțiri. Avea o firmă de reclame luminoase și un bmw vechiuț. Ca să mă bag în seamă, am intrat în vorbă cu un angajat de-al lui cu care m-am făcut tovarășă de droguri.

Am ajuns la alt tip, un blonduț tatuat din Ferentari. Îmi plăcea și de el că era ușor tălâmb cu fetele, lucra la tipografie și își drămuia salariul. Era drăguț cu mine. Am rămas singuri, ne-am drogat, ne-am futut si am rămas gagici. El s-a-ndrăgostit.

image2 (1)-2

Totul a mers bine până s-a-nchis robinetul cu marfă la băiatul impotent. Am început să ies cu mai mulți tipi ca să am bani să trag. Mi-am vândut calculatorul cu 75 de RON. Mi l-a cumpărat rockerul de care-mi plăcea și, cu ocazia asta, m-am și combinat cu el. Lățosu, cum îi ziceam, avea 32 de ani, eu făceam 18. Era cu o tipă cică bolnavă de inimă, iar el nu o părăsea de teamă că-i provoacă vreun şoc.
Așa că ne consumam și întâlnirile și drogurile în mașină. Stăteam cu orele p-afară în fața blocului.

M-a ajutat să trec pe metadoane, îmi spunea mereu că pot mai mult, că trebuie să lucrez cu creierul, nu cu părți ale corpului care se deteriorează. Cu el am văzut ce înseamnă un fel de relație ok. M-a bătut doar la sfârșit, când a aflat că am fost cu un tip din cartier. Auzise că mă prostituez, dar nu voia să creadă. Atunci s-a enervat, m-a luat de păr, mi-a dat niște picioare în genunchi, a încercat să mă ia cu japca în mașină. Și cam asta a fost cu noi.

S-a mai luat o dată de mine, am chemat poliția, au venit niște gabori în civil și i-au pus cătușele. Ăștia de la bloc ziceau las’ că-i o curvă, o drogată. Și dacă sunt, ce? Poate să mă ia la picioare că așa vrea pula lui? Am fugit acasă și am stat cu frica c-o să coboare pe o frânghie de pe bloc și-o să intre peste mine.

loverosu

Renunțasem la liceu după primul an, nu mai mergeam nici la fundație, n-aveam prieteni. Nu suportam să stau toată ziua în casă cu mama și bunica. Mi-am amintit de Marinela, prostituata din zare. I-am dus niște prezervative ca să mă bag în seamă și am început să-mi fac veacul cu ea. Așa am cunoscut-o pe Ana, amica ei, care trăgea pure by magic, etnobotanice. Eu aveam o părere cruntă despre legale. Văzusem oameni cum au decăzut rău de la ele – pușcărie, bătut neveste, omorât oameni.

Timp de un an am fost într-o hălăduială pe străzi, ba cu Mari, ba cu Ana. Nu mai știu cu care din ele m-am ars prima dată. Cu Ana m-am combinat într-o scară de bloc. Am mințit-o că am mai tras legale ca să rămân cu ea, să ne drogăm împreună. Îmi plăcea de Ana, era altfel – băiețoasă, puternică, avea o locuință, un loc de muncă.

Cu Mari am o imagine cum ne sărutam și ne frecam sub un cearșaf în fața tipului la care stătea ea. Eram acoperite doar până la gât. De sus în jos. Mergeam pe combinații, ne futeam cu unu’, luam banii, ne drogam. Ne trezeam și dă-i de la capăt. Arătam mai rău decât după anii de heroină. Mă uitam în oglindă și mi-era jenă de ce ajunsesem. Etnobotanicele sunt diavolul. Simți cum te mănâncă viermii și furnicile pe dinăuntru, te fugăresc toți demonii.

12182074_401362370063976_203587891_n

Făceam strada la doi pași de școala unde preda mama și la doi pași de casă. Treceau pe lângă mine în drum spre Carrefour, dar nu-și dădeau seama că sunt eu. La un moment dat, m-a recunoscut bunica. Mi-a zis că mă fut ca o cățea și m-a alergat cu un băț de la perdea. Dup-aia m-a dat afară din casă.

M-am combinat cu un tip care mi-a oferit un apartament în schimbul serviciilor. Făceam videochat pe atunci, îmi prindea bine să am locul meu liniștit. A început să-mi aducă prieteni de-ai lui. Câte unul, câte doi. După ceva timp mi-i aducea fără să mă întrebe și îmi cerea din bani pentru chirie. M-am prins ce avea de gând și am plecat la timp.

M-am mutat la Ana și am schimbat străzile din Berceni cu alea din Floreasca. O iubeam, dar mă temeam de atașament, mi-era frică. În primul an îi aruncam mâna Oanei dacă mă îmbrățișa. N-o făceam cu intenție, erau sechele.

Mi-era frică și de bunică-su, cu care stăteam în casă. Fugeam de el. Nu găteam de frică să nu spurc mâncarea. Aveam mâinile varză, mi-era scârbă de mine.

Ne drogăm, nu ne drogăm?

O bucătărie mică, cu pereți gri și unsuroși, prosoape și cearșafuri atârnate de o sfoară. O ciorbă de legume tăiate mărunt-mărunt clocotește pe aragaz. Un câine latră ascuțit. Gia trece printre rufe cu țigara în colțul gurii. Se așază la masă, în fața unei foi mototolite, cu scris de școlăriță. Trage o linie dintr-un capăt în celălalt al paginii, scrie cu litere mari: START PREZENT.

Acum doi ani m-am pus pe o saltea în mijlocul camerei, goală, doar cu un cearșaf pe mine. M-am trezit după două săptămâni. Eram mai slabă cu șapte kile, salteaua murdară, pișată. Nu țin minte când m-am ridicat, când am mâncat. Mă lăsasem.

Am început să-mi iau metadoane. Mai întâi 10 seara. Apoi 10 dimineața, 10 seara. Dup-aia 10 dimineața, 10 seara, 10 pe ascuns, pe care le pisam și mi le injectam ca să simt și eu ceva. Am făcut asta vreo două luni. Mă ardeau venele, simțeam că mă topesc. M-am dus la un centru, cu evidență, cu doză potrivită, cu monitorizare. Am luat-o și pe Ana, s-a lăsat și ea.

image1 (1)-2

De când m-am mutat în Floreasca, s-au schimbat oamenii, tarifele. Înainte se câștiga mai bine. Acum fac două combinații de sex oral de câte 35 de lei, mai mult nu prea iese pe seară. Prefer să cer mai puțin și să știu că clientul nu mă refuză. Să-l termin repede, să-mi fac banii de tratament și de țigări.

Încerc să-mi fac clienți stabili și s-o răresc cât se poate cu strada. Acum am trei care vin în fiecare săptămână. Pentru ei e un fel de relație – ne vedem în regim semi gagici, semi client-domnișoară în căutare de sponsor. Nu-mi dau bani doar pe tranzacție, mă mai ajută când am nevoie, mă duc cu mașina undeva.

Prostituția e un joc de putere, și pentru mine, și pentru ei. Sexul în sine nu prea are un rol în toată treaba. Clienții zic: am plătit, faci ce vreau. Ca atunci când bagi o fisă în aparat. Eu îi folosesc. Îi conving să-mi dea niște bani pe care ei îi au și nu le dau nimic fizic. Eu nu sunt nimic. Eu nu simt nimic. Singura plăcere sexuală e când mă masturbez cu dușul.

touch

În vara lui 2015 am făcut niște schimbări. Vreau să am un salariu stabil, să nu mai depind de prostituție. Am început un curs de IT, m-am angajat ca femeie de serviciu la o cafenea socială, apoi vânzătoare la un aprozar, acum amenajez un teren de paintball.

Am ținut un jurnal în perioada asta dintre joburi, am învățat din stările mele, am încercat să fiu sinceră cu mine. Dacă-l răsfoiești, o să cunoști o fată ba agresivă, ba vulnerabilă, o să vezi că uneori iau lucrurile prea ușor, alteori prea dramatic, că am impresia că mi se cuvine tot, sau că, dimpotrivă, nu merit nimic:

Dragă jurnalule, azi a fost prima zi de job. Am turnat ciment și am pus nisip peste cărămizi, am făcut o alee și o grămadă de muncă fizică, nimic din ce mi se promisese, dar în fine, așa e peste tot.

[…]

La muncă cu tine, putoare! M-am săturat să fiu săracă. Nu vreau bogății, dar vreau să nu mai fac compromisuri de gen, m-am săturat să mă atingă atâția… e cumplit. Îmi amintesc revelionul de acum doi ani când mă rugam de un prieten, cu ghilimelele de rigoare, să mă susțină că am nevoie de ajutor. Că nu mai vreau să fac asta, că mă tem să nu mor pe străzi, că vreau altceva, ca îl voi răsplăti.

[…]

Nu știu ce zi e azi, dar e ziua în care am întâlnit un OM. Parcă visez, am auzit din gura șefului că vrea să mă ajute să plec de pe stradă… E primul care vede în mine ceva, vede un om, e primul străin în care văd o rază. Știe că nu am încredere în el dar el a avut în mine încă dinainte să știe cine sunt. A spus că pe viitor vrea să mă trimită la o organizație, unde să vorbesc în fața tinerilor despre chestii de viață.

[…]

Gata, azi pun punct compromisurilor. Am plecat. Este un job, dar nu jobul potrivit pentru mine. Eu doresc să îmi câștig independența, nu să renunț la ea. Nu vreau un job unde primești salariul pentru a face ceva și te pune să faci mult mai mult. Când am zis că nu mai sunt victimă, nu mai sunt victima niciunui abuz.

[…]

DE DOUĂ LUNI NU MAI FAC STRADA. Un semi-client se îngrijește de 40% din cheltuielile mele, mai am un tip și încă doi, trei care vin când își aduc aminte și asta e.

[…]

Lucrez la paintball. Săptămâna asta ar trebui să iau banii pe prima mea lună de la actualmente locul meu de muncă, un paintball în curs de amenajare în zona Corbeanca-Green Paradise. Chiar că e paradis, găzduiește jobul visurilor mele, pentru moment.

[…]

Am doi câini și trei pisici și asta mă împlinește. De la Edi am învățat să iubesc animalele și să urăsc oamenii. Alături de Ana am învățat să iubesc oamenii și să îngrijesc cum au nevoie ființele pe care le iubesc, animalele. Ele mă împlinesc, mă fac să fiu mai bună, mă motivează. Am preluat de la o doamnă aflată la vârsta de argint ceva gen EI SUNT MORALUL MEU! Vă iubește mama, inimioare pure.

– by Gia –

leu2

Îmi scriu povestea ca să mă împac cu trecutul. Cine sunt, de ce sunt așa? Încerc să-mi răspund. I-am scris și mamei o scrisoare să-i explic ce-a fost cu mine în toți anii ăștia. Nu vrea s-o citească. Cică nu vrea să dezgroape morții și zice să fac și eu la fel. De unde să-i dezgrop, că eu încă dorm cu ei! Mă pun în pat și mă ia cu palpitații.

Multă vreme nu ne-am vorbit. Am reluat legătura cu ea acum un an, o vizitez cam o dată pe lună. De când am furat aurul de botez a lu’ sor-mea, nu am voie să rămân singură în apartament. Încet, mă reapropii de ele, încerc să le recâștig încrederea. Am vorbit cu mama despre trecutul ei și am aflat că și ea a fost abuzată. Într-un fel, eu am învinuit-o mereu pentru cine sunt, pentru ce am ajuns.

Mama mi-a povestit că și ea a avut un Edi. Tata a fost un Edi. A bătut-o, i-a luat banii ca s-o țină acolo în Grecia. A luat-o la bătaie în timpul unei partide de sex. El o obligase, ea se uita pe pereți și îl lăsa să-și facă treaba. Atunci a început s-o ia la pumni. Ce stai ca vaca? Tu ești cu altul, de asta stai așa! 

Tot calvarul a durat vreo doi ani. Când mi-a povestit, am simțit că știam și povestea ei, doar că nu avusesem curaj să vorbesc cu ea despre asta. O simțeam că e slabă, că nu știe ce să facă cu mine. Poate de asta am urât-o.

Pe tata l-am cunoscut când a murit. Mă rog, cu o lună înainte. Am gura lui. Și dinții de iepure. Și picioarele. Era sărac cu duhul, cum zicea bunicul.

Tata locuia în același bloc cu noi, cu un etaj mai jos. Nu stătea tot timpul acolo, pendula între ai lui, la țară, și Grecia. S-au despărțit când s-a întors mama de acolo. Cam în același timp cu ea, a făcut și el încă un copil. Fiecare cu copilul lui. Timp de 16 ani nici măcar n-a-ntrebat de mine. Și era vorba de un etaj.

inima

În vacanța dintre a 7-a și a 8-a i-a zis mamei că vrea să mă ia cu el în vacanță. Mi-a pregătit mama bagajul, m-a dus la locul de întâlnire. Ea tot zicea că nu e o idee bună. Dar eu am insistat. Mă bucuram că i se făcuse dor de mine. Când am ajuns în parcare l-a sunat. Zicea că nu acolo trebuia să ne întâlnim, că altundeva, la un hotel. Era beat. Ne-am dus acolo și l-am sunat din nou. Nu era nicăieri. Nu răspundea la telefon.

De ce nu mă vrea, de ce-mi face asta? Mă zvârcoleam și strigam la asfalt. M-a adunat mama de pe jos și m-a dus acasă.

Era în fază terminală când ne-am dus la spital la Fundeni. Eu eram deja mai pasivă pentru că mă drogam. Pierdusem copiii, renunțasem la școală. Ce faci, ce faci… Am băut o cafea, mi-a dat 50 de lei. Că cică ar fi niște bani într-un cont, din ce i-a luat mamei atunci în Grecia.

M-a durut. Tot timpul am vrut să-l cunosc. Îmi căutam mie vina că n-am fost copil bun, copil dorit. În prag de sărbători mă gândeam că aș vrea să stau și eu la masă cu mama și cu tata. M-a durut că mi-a scăpat printre degete.

Fiecare dintre noi are o parte din vină. La 23 de ani nu prea ai de unde să știi cum să fii părinte. Tata n-a fost acolo, mama n-a știut cum să-mi fie prietenă. Nu îi judec. Eu mă gândesc dacă făceam copii de la 16 ani… ce se întâmpla dacă reușeam să îi nasc vii?

Gia scrie

Dacă îți dau starea mea cinci minute nu mai înțelegi nimic. Ți-ai face rău, dar le-ai face altora și ți-e rău și ai vrea să vină omul să te ia în brațe, l-ai jigni, l-ai scuipa, dar pe urmă te doare că ai fi făcut asta, că ai ajuns în punctul ăsta, dar ai vrea să vină tot el să-și ceară iertare pentru că nu te înțelege.

Simt că mă duc pe copcă. Îmi vine să-mi iau gâtul și nici asta nu-mi vine. Salariul nu l-am luat, mă tot minte de cinci zile că intră. Casa e cu curu-n sus. Cu tratamentul nu mai suport să merg acolo zilnic. Telefonul s-a stricat, netul e varză la PC. Am datorii de 900 de lei. Nu am încălțări în care să nu intre apa. Ovarele mă dor. Cățeaua m-a mai supărat și ea, a luat purici. Ana nu are serviciu. Eu tot ce vreau să fac implică bani, iar nu îmi voi permite. Am scos lanțul de la amanet, iar l-am băgat… Frigiderul e gol aproape. Mama ei de viață. Acum merg la bancă să văd dacă au virat salariul. Înnebunesc. Aia e… mă ridic cumva, că dacă eu cad se prăbușește casa pe noi.

toxic

Povestea asta cu scrisul mi-a făcut mai mult rău decât bine. Am intrat ca-ntr-un carusel în care zici că mai ai un pic și cobori, ne mai învârtim o dată și gata. Pe urmă iar urci și iar vine starea aia de vomă și de spaimă.

Mă apuc și spun și simt că vai ce bine, ce șmecheră sunt, am spus-o. Dup-aia mă roade mai rău. Nu retrăiesc atunci, ci două, trei, șapte zile după. E ca atunci când mănânci stricat, ți se face rău după ce procesează corpul. Mă trezesc cu temeri, coșmaruri. Mi-e frică dacă aud că vine vreunul în fugă pe stradă.

Azi noapte m-am trezit lovindu-mă, mă băteam singură. Îmi dădeam cu pumnii în cap și urlam. M-am pus pe marginea patului și am stat câteva ore uitându-mă într-un punct fix. Îmi amintesc doar ideea de teroare, frânturi, că unul trăgea în mine cu un pistol cu ceva tranchilizant și simțeam că mă arde ceva pe spate și voiam să mă mișc și nu puteam și mi-era frig, frig. Îmi bătea inima cumplit și mă durea în gât a frică. M-am îmbrăcat gros, voiam să știu că nu mă atinge nimeni.

M-am învârtit în starea asta și în zeama asta de trecut prea mult. Vreau să mă axez pe azi, nu pe ieri și nu pe mâine. Acum sunt într-un punct ok pentru sufletul meu. Omul de azi de nu mai are legătură cu omul de atunci.

image2-2

Mă numesc Gia și am 22 de ani. Locuiesc într-un apartament cu două camere împreună cu familia mea: iubita mea Ana, cățeaua turbată Tara, cățelușa nouă Nana, pisica Miți, pisicuța Maia și motănelul Puță Bleagă. Da, am sindromul salvatorului. Aș fi vrut să fiu salvată, încă mai vreau.

M-am lăsat de droguri, sunt de doi ani pe tratament. Coșmarurile sunt mai rare, trecutul mai îndepărtat.

Am făcut sex cu 2166 de bărbați. Aproximativ. Vreau să mă las de prostituție, măcar cât să nu mai depindem zilnic de asta. Pe stradă n-am mai ieșit de două luni.

Lucrez la paintball, vreau să tatuez, să-mi fac un blog, să-mi deschid o afacere socială pentru câini, să scriu o carte.

De ce să vă mint, nu știu ce-o să fie peste șase luni sau un an. Mă sucesc de la o zi la alta, mi-e greu să mă concentrez, mă enervez. Mi se zice că mă duce capul, că pot mai mult. Cândva o să știu și eu cine sunt și o să devin cineva. Vă mai scriu.

12182018_10154201052936029_25994587_n

***

Șase luni m-am învârtit cu Gia printr-o zeamă de trecut și-un cub concentrat de prezent. Am cotrobăit prin amintirile ei, prin caiete de școală, scrisori, fotografii. Am vorbit la telefon aproape în fiecare zi, am urmărit-o la job și am discutat cu personajele importante din viața ei. I-am cerut să scrie despre întâmplări și amintiri îngropate, să stea de vorbă cu mama ei, să deseneze, să țină un jurnal.

Am văzut cum s-au întâlnit pe aceeași pagină fetița părăsită de părinți, adolescenta abuzată și femeia adultă care numără lunile petrecute departe de stradă. Cred că cel mai bine am simțit în relația noastră cum oscilează între stări și atitudini. Pe alocuri am fost o echipă, uneori șef-angajat, câteodată am fost ca un client al ei, alteori ca o mamă de adolescentă sau un psiholog impostor. Am simțit lipsa de încredere în ea și în alții, obsesia de a păstra controlul, instinctul de a pune bariere, frica de a fi compătimită sau judecată. Toate astea sunt consecințele unui ghem de traume din trecut pe care încearcă să-l descâlcească acum ca să scoată un fir pe care să-l numească eu.

Din dialogul pe care l-a purtat cu ea însăși în aceste luni am reconstituit povestea unei fete care într-o zi, în vara asta, a tras dintr-un capăt în celălalt al paginii o linie sub care a scris START PREZENT.

Ultima dată când am vorbit cu Gia, mi-a spus că face curățenie generală și aruncă tot. Și-a lăsat părul să crească, și-a scos piercingul, a scăzut pastilele și a renunțat la toți clienții. „Totul a început datorită unui domn.”, mi-a mărturisit chicotind. „E cum ar trebui să fie prima iubire, aia adevărată. N-am mai simțit niciodată așa. Și la job e fain, mă simt liberă pe câmpul ăla. Cu banii e mai greu ca oricând, dar în rest e bine-bine, Timea, să știi. E frumos.”

***

Un experiment jurnalistico-existențial de Timea Honț

Ilustrații: Gia

Colaj cover: Wanda Hutira

***

Acest material a fost realizat în cadrul proiectului Bursele Superscrieri/Avon (ediția a II-a), pe tema violenţa domestică, sub egida Premiilor Superscrieri, non­-ficţiuni care schimbă lumea. Competiţia anuală Premiile Superscrieri este o iniţiativă a Fundaţiei Friends For Friends care promovează jurnalismul narativ şi scrierea creativă de non-ficțiune în România. Programul de burse reprezintă un sprijin financiar și profesional pentru autorii români în realizarea de proiecte jurnalistice complexe, de profunzime, pe diverse teme de interes public.

Dă vorba mai departe! →

Type to Search

See all results