În unele orașe din România, când primarul e prins la furat, cetățenii ies în stradă să-l apere de justiție. Am intrat pentru trei luni în lumea primarului din Năvodari ca să înțeleg cum ajunge comunitatea să-și susțină liderul acuzat de corupție.

Zilele orașului Năvodari se țin cu o săptămână înaintea aniversării primarului Nicolae Matei, însă e greu să deosebești cele două evenimente. Mii de oameni s-au strâns pe un teren de fotbal transformat în bâlci. Numele edilului apare în fundal, pe scena pe care se agită Antonia, cântăreața lui preferată. Nicolae Matei însuși asistă la spectacol dintr-un cort alb de lângă scenă, ferit de căldura după-amiezii de iulie.

Unul câte unul, artiștii îi mulțumesc pentru invitație. La urmă de tot, primarul calcă relaxat gazonul împuținat, trece printre luminile colorate, pe sub fumul grătarelor, și se pozează cu cetățenii. Costumul crem strălucește în flashuri. Se oprește să lovească un aparat de box, reușește să dea sacul peste cap, spre bucuria mulțimii adunate-n jur, care râde și îl felicită.

Au trecut 254 de zile de când primarul Nicolae Matei a fost arestat preventiv pentru corupție. A fost acuzat că a încercat să-i dea mită unui polițist ca să-l scape de alte zece dosare penale. O mie de locuitori din Năvodari au ieșit atunci în stradă pentru a cere eliberarea sa. “Este, cum ar fi, tăticul nostru“, spunea un bătrân pentru Litoral TV. “Este omul de suflet al orașului“.

Pe pancarte scria: “Ne vrem primarul înapoi!” și “Dați-ne omu’, dați-ne viața!“. Printre protestatari au fost preoți, profesori și copii de gimnaziu care i-au desenat chipul pe bucăți de carton. Unii au plâns.

Astfel de reacții populare s-au înmulțit în România, ca un efect ciudat al creșterii numărului politicienilor arestați pentru corupție. Cei acuzați se folosesc de influența economică acumulată în timpul mandatelor, de legăturile cu Biserica Ortodoxă, de o presă părtinitoare și de un electorat naiv pentru a ieși basma curată din investigațiile de corupție care-i vizează.

***

Decăderile și măririle unor politicieni români încep la sediul Direcției Naționale Anticorupție (DNA). Clădirea se află pe o stradă îngustă din București, sufocată de mașini. Aici se repetă aproape zilnic o scenă: vreo 20 de ziariști, cameramani și fotoreporteri fumează, beau cafele și pândesc ușa maronie cu geam opac a instituției. Din clipă în clipă va ieși un primar, un parlamentar sau un ministru. Unii apar încătușați, alții doar transpirați. Câțiva zâmbesc.

Din biroul său de la etajul întâi, procurorul-șef adjunct Nistor Călin vede clădirea cenușie a Parlamentului, în care se află mulți dintre cei urmăriți de el și colegii săi. Pentru el, munca de procuror e un fel de vânătoare, iar politicienii mari sunt trofeele. “Una e să vânezi un animal de pradă și alta e să te ocupi de cele mici“.

Anul trecut, DNA a trimis în judecată 4 membri ai Parlamentului, 25 de primari și 8 viceprimari. Numărul condamnărilor s-a dublat față de 2011: între cele 743 de persoane condamnate definitiv în 2012 în urma anchetelor DNA s-au aflat 2 parlamentari, 1 ministru, 9 primari, 3 viceprimari și trofeul cel mare: fostul premier Adrian Năstase.

Mulți dintre cei vizați de anchete rămân populari și beneficiază de sprijinul mulțimilor atunci când au probleme în justiție.

Năvodariul nu e singurul loc în care se întâmplă asta. Proteste similare s-au desfășurat și în orașe mai mari, precum Craiova sau Baia Mare. La Râmnicu Vâlcea, primarul Mircia Gutău a fost desemnat cetățean de onoare al localității în 2010, deși la acea dată era deja condamnat pentru corupție. Primarul comunei Jilava, Adrian Mladin, și cel din Măgurele, Dumitru Ruse, au fost realeși în timp ce se aflau în arest preventiv, sub acuzații de corupție. Au depus jurământul sub escorta polițiștilor, după care s-au întors după gratii.

Am mers la Năvodari pentru a înțelege cum ajung victimele corupției să-i protejeze pe aleșii acuzați că îi fură.

Orașul se arată călătorului ca o amestecătură stranie. Podul pe care se intră în localitate e împodobit la capete cu sirene aurite, însă deschide o priveliște împânzită de furnale, cazane industriale și buruieni.

Când Nicolae Ceaușescu a trecut la industrializarea litoralului Mării Negre, Năvodariul era un mic sat pescăresc. În 1968 a devenit oraș, iar peste 15 ani erau aici 26.000 de oameni strânși de prin toate colțurile țării întru dezvoltarea petrochimiei românești. Localitatea de azi are în jur de 40.000 de locuitori și o economie ce are încă în centru rafinăria Petromidia din apropiere.

Pe strada principală, femei ce poartă tricouri cu numele primarului pe spate mătură printre copaci metalici cu flori de plastic. Noaptea, copacii ăștia pâlpâie în albastru, verde sau roșu. Dintre blocurile comuniste se înalță coloane grecești nou-nouțe, țâșnesc delfini, se înfoaie păuni. Iepuri gigantici din sârmă oferă trecătorilor ouă de Paște.

Peste toată această faună de metal și piatră sunt stăpâni leii. Lei poleiți răsar în tot locul, în diferite dimensiuni și poziții: se agită pe spinarea unui elefant de piatră sau păzesc o fântână arteziană, își întind grumajii către blocuri. Câțiva lei în miniatură se odihnesc pe rafturi, între icoanele din sala de oaspeți a primăriei.

Primarul Nicolae Matei e născut în zodia Leului. “Fiecare are un bâzdâc“, explică amuzat edilul. Nu se mulțumește cu leii împietriți: a cumpărat două animale adevărate de la o grădină zoologică particulară și le crește într-o cușcă din fața casei, alături de lame, babuini, macaci, mufloni, veverițe și struți.

Sâmbăta dimineața, Nicolae Matei își bea cafeaua turcească în foișorul din mijlocul curții. Își întinde brațele peste spătar și strigă animalele pe rând, cu “Hai la tata!”.

“E ca-n junglă”, se mândrește el. Se ridică și merge să le împartă mâncare. Macacii preferă afinele și strugurii; lamele primesc pâine, dar nu se înghesuie; puiul de căprioară dă gata două biberoane cu lapte. Leii înfulecă mari cantități de carne de la ferma lui Matei. Mereu fiartă, ca să le scadă agresivitatea. Chiar și așa, când masculul rage, se aude până departe, în oraș. E simbolul puterii și al fermității, crede primarul.

Nicolae Matei se autoproclama într-o vreme “împărat la Năvodari“. Titulatura e menționată în interceptările realizate de procurori, care au dus la arestarea sa, pe 15 noiembrie 2012. Cu o lună înainte, Matei ar fi încercat să mituiască un polițist judiciar, pentru ca acesta să-i ofere protecție în cele zece dosare penale aflate în lucru la Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța.

Pentru că se temea că e înregistrat, primarul și-ar fi scris oferta pe un bilețel: două terenuri în valoare de aproximativ 59.000 de lei. Avocații săi au negat acuzațiile și au invocat în apărarea sa inclusiv faptul că “acesta este apreciat pentru activitatea depusă în calitate de primar”.

Judecătorii nu s-au lăsat înduplecați, iar primarul a stat după gratii cinci luni și două zile. “Era mai ușoară moartea”, povestește Matei despre perioada din spatele gratiilor. “E foarte greu să accepți umilința”.

În ziua eliberării din arestul preventiv, înconjurat de câteva zeci de năvodăreni, Matei a plâns. “M-au așteptat mai mulți [oameni] decât atunci când am câștigat alegerile”, își amintește el.

Acum a revenit în biroul său de primar. E un bărbat scund de 46 de ani, cu o claie de păr brunet ce încărunțește spre tâmple. Sprâncenele arcuite și nasul încovoiat îi dau un aer autoritar și suspicios.

Nicolae Matei nu e de pe-aici, e oltean din Slătioara, județul Vâlcea. A ajuns pentru întâia oară la Năvodari în 1985, în vizită la neamuri. I-a plăcut foarte mult. Iubea marea, deși e zodie de foc. S-a angajat curând la combinatul de îngrășăminte chimice din localitate, la serviciul de aprovizionare.

Cu gesturi grăbite, aprinde o candelă, face o cruce, se așază pe canapea. Zice că a intrat în afaceri imediat după schimbarea din regim din 1989, într-o vreme în care alții nu se dezmeticiseră încă din dictatură.

Este povestea multor afaceriști locali: a închiriat o magazie în care a deschis o consignație. Vindea acolo mărfuri din Turcia, de la blugi la piese industriale. A devenit apoi reprezentantul zonal al mai multor fabrici din țară. A trecut la utilaje agricole și găini.

“N-am înșelat pe nimeni și nici n-o să auziți că cineva l-a înșelat pe Matei [râde]. Și am făcut bani“, povestește el. În 2000 a intrat în politică și imediat a devenit viceprimar. A candidat la primărie în 2004, dar a pierdut la mustață. A reușit patru ani mai târziu, după o campanie în care a împărțit ouă pe care era ștanțat mesajul VOTAT MATEI PRIMAR, iar dedesubt – data expirării. În 2012 a fost reales cu peste 70% din voturi. E și președintele Asociației Orașelor din România.

Bea o gură de ceai și începe să explice viziunea sa asupra justiției. Crede că arestarea oamenilor de afaceri “e o mare prostie“, întrucât distruge economia. “Credeți că ăilalți n-au greșit, credeți că la occidentali le-a dat Dumnezeu, le-a parașutat? Cum credeți că s-au dezvoltat? (….) Dar ăia nu mănâncă singuri. Merg eu cu două mașini? Mănânc eu cu două guri? Merg cu două costume de haine? Nu, cu unul. Am angajați care sunt mai bine îmbrăcați decât mine, care merg mai des în concediu decât mine“, explică Nicolae Matei.

***

La Zilele Orașului, între concerte, ziariștii i-au cerut primarului o declarație. “Năvodariul a dovedit încă o dată că este o familie mare și unită“, a zis el. Într-adevăr, năvodărenii cu care am stat de vorbă par să-i fie alături în mod necondiționat:

Constantin Bălăceanu e pensionar și crede că Năvodariul n-a avut niciodată un primar mai bun. Se uită în jur și arată rezultatele celor cinci ani de mandat: “Uite, asfaltul ăsta pe-aici. (…) Cred că ce-a făcut domnul primar n-o să mai facă altul. De aia ne pare rău pentru el”.

Laura și Iulia sunt două tinere mame care și-au scos bebelușii într-o plimbare prin noul parc de la marginea orașului. E plăcut acum, la ora prânzului: totul e nou în jur, plus că miroase a iarbă proaspăt tăiată. Și-ar ierta primarul, dacă justiția ar dovedi că a furat din banii publici? “Da” – răspunde Laura cu hotărâre – “pentru că toți [politicienii] fură”. Iulia o completează: “În orice loc de muncă, dacă nu furi, nu te ajungi. Asta-i în ziua de azi”. “Cine n-a furat, să fim serioși?“, încheie Laura.

“Ia mai bine poze de pe Facebook“, mi-a spus primarul când am vrut să-i fac un portret.
Uite-l la muzeul figurilor de ceară din Londra.

Corupția nu mai e așa importantă în conștientul colectiv al românilor, spune sociologul Barbu Mateescu. “Atâta timp cât omul face ceva sau se face că face ceva, corupția este secundară și poate fi scuzată“, explică el.

Cum s-a ajuns la acceptarea corupției într-o țară care, odată cu integrarea în Uniunea Europeană, și-a asumat ca o prioritate diminuarea acestui fenomen? Năvodariul oferă câteva răspunsuri.

Într-un oraș industrial încremenit într-o tranziție dureroasă, profilul lider autoritar cu soluții are succes. Nicolae Matei se consideră un astfel de lider: “Să nu credeți că mă port cu mănuși cu oamenii. Ieri am schimbat cinci șefi de servicii [din primărie]“.

Întreaga suflare politică locală e strânsă azi în jurul său. Cei trei mari oponenți politici ai săi – între care doi foști contracandidați pentru primărie – n-au mai intrat nici în Consiliul local, sub diferite pretexte. Toate cele 114 hotărâri ale Consiliului Local din Năvodari din perioada 1 ianuarie – 3 septembrie 2013 s-au luat cu unanimitate de voturi. Asta deși în urma alegerilor de anul trecut erau reprezentate în Consiliu patru partide.

Influența sa n-a scăzut nici măcar în perioada în care s-a aflat după gratii. Nicolae Matei s-a consultat cu viceprimarul Florin Chelaru de cel puțin două ori pe săptămână cu privire la soarta orașului. Chiar și adversarii săi politici din ultimii ani refuză să discute despre el. Fostul primar Tudorel Calapod, condamnat pentru corupție în februarie, a candidat împotriva lui Matei în iunie 2012, dar spune că între timp s-a retras din politică.

Puterea primarilor a crescut în ultimii ani, odată cu descentralizarea administrativă. “Fenomenele de corupție s-au amplificat foarte mult la nivel local. (…) Banul public este fraudat sistematic în aceste comunități locale”, spune Horia Georgescu, președintele Agenției Naționale de Integritate.

În multe cazuri, primarii își construiesc și își consolidează puterea cu ajutorul instituțiilor de presă locale. Le folosesc apoi pentru a-și anihila adversarii, fie ei politici sau din justiție.

În Năvodari funcționează postul de televiziune Litoral TV, publicația electronică Gazeta de Năvodari și postul de radio CFM. Gazeta de Năvodari publică zilnic o rubrică intitulată “Maxima de succes de la Matei“, sub poza acestuia. Pe 8 august, aceasta a fost: “Sunt succese care te înjosesc și înfrângeri care te înalță“.

În perioada arestării lui Nicolae Matei, Litoral TV a difuzat zeci de materiale favorabile primarului și critice la adresa celor care se ocupau de caz.

Situația e similară în toată țara. Raportul Comisiei Europene pe justiție din ianuarie 2013 menționează “campaniile mediatice de hărțuire” la adresa procurorilor anticorupție români.

În Năvodari, o parte din banii comunității sunt redistribuiți după formule bizare. În ultimii doi ani și jumătate, 6.300 de familii au fost scutite de plata încălzirii, în urma unor trageri la sorți lunare.

Năvodăreanul Ion Cicu a câștigat în decembrie 2012. Avea de plătit 310 lei pentru apartamentul de două camere pe care îl împarte cu ceilalți trei membri ai familiei. E singurul cu loc de muncă, așa că a fost un ajutor important.

Cicu are o părere foarte bună despre Nicolae Matei: “E primarul nostru și merită susținut. (…) Cred că oamenii îl vor susține, pentru că nu cred că s-a furat chiar așa, la drumul mare“. Sunt și ajutoare care vin fără concurs: de Crăciun și de Paște, câteva mii de familii sărace primesc pachete cu un pui, ouă și ulei.

Administrația locală cheltuiește alte sume pentru construirea de biserici și pentru slujbe. În condițiile în care 86% dintre români sunt ortodocși, iar încrederea în biserică rămâne ridicată, politicul caută de multe ori sprijinul preoților și oferă în schimb beneficii materiale. Anul trecut, primăria din Năvodari a cheltuit 280.000 de euro pentru servicii religioase, mai mult decât dublu față de 2011.

Primarul Matei e membru în Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Tomisului. La mitingul din toamna trecută, preoții orașului au rostit rugăciuni pentru “iertarea păcatelor” primarului. O lună mai târziu, Consiliul Local a transferat gratuit terenurile aferente lăcașurilor din localitate către parohii.

Preotul Andrei Salomia, parohul bisericii Buna Vestire (și fost consilier local), crede că oamenii l-ar ierta pe primarul lor și dacă ar fi greșit:

“Prefer ca cineva să muncească și să greșească decât ca cineva să nu facă nimic. Greșeala e firească, absolut toți greșim. Și e firesc să ne iertăm unii pe alții“, spune el.

Mai e și fotbalul, o investiție cu care o primărie din România nu prea poate da greș. După investițiile din ultimele sezoane, echipa locală, Săgeata Năvodari, a reușit să se califice în Liga I.

Nicolae Matei are o relație foarte bună și cu școlile. La mitingul din toamna trecută au ieșit elevi cu pancarte pe care erau trecute numele instituțiilor și mesaje de susținere pentru primar.

Directoarea Școlii Gimnaziale “Grigore Moisil”, Ligia Mangri, spune că n-a fost nicio organizare la mijloc. Pur și simplu, profesorii, copiii și părinții au vrut să-și arate solidaritatea. “Noi am fost lângă dumnealui, de la copii până la cea mai în vârstă persoană. Deci a fost o reacție foarte normală de moment și chiar cred că i-a dat putere și domnului primar reacția orașului”.

Antropologul Vintilă Mihăilescu mi-a explicat cum cetățenii și-au pierdut încrederea că-și pot rezolva problemele cu ajutorul instituțiilor, așa că preferă să meargă pe mâna unor indivizi aleși pe baza unor alte valori decât cele clasice. Cum ar fi cele religioase.

Într-o societate tradițională cum e cea românească, în care instituțiile statului și-au făcut simțită prezența relativ târziu, morala creștină tinde să domine legea. Mihăilescu a auzit inclusiv avocați care spun: “A mai greșit și el ca om, dar prin tot ce a făcut bun și-a plătit păcatele”.

“«Și-a plătit păcatele» este o perspectivă religioasă. «A făcut bine» este una morală. «Am încredere în el pentru că ne-a ajutat» este una psihologică interpersonală, dar nicăieri nu apare criteriul legal. Poate să fie și Dumnezeu – a încălcat legea, se cheamă corupție. Pentru mare parte din români, lucrurile nu stau așa“, explică Mihăilescu.

În urmă cu mai bine de trei decenii, Monica Macovei se înscria la Facultatea de Drept pentru că era intrigată de vorbele lui Gelu Ruscanu, personajul principal din “Jocul Ielelor” de Camil Petrescu: “Dreptatea este inumană”. Voia să vadă dacă e adevărat sau nu.

A devenit ministru al justiției la sfârșitul lui 2004, într-un moment în care România avea întârzieri enorme în aplicarea reformelor în domeniu. Pe ruinele Parchetului Național Anticorupție a creat DNA-ul și l-a adus în fruntea sa pe Daniel Morar, un procuror necunoscut de la Cluj. A înființat Agenția Națională de Integritate pentru a lua la puricat averile demnitarilor. Iar marile dosare de corupție au început să curgă.

Procurorii de la DNA se mândresc doar cu numărul condamnărilor. N-au ce face dacă cei condamnați revin în politică. “Ține de nivelul de educație și de comportamentul societății românești, care e tolerantă la corupție“, spune procurorul Nistor Călin când vine vorba de numeroșii primari care-și relansează cariera după condamnare.

Daniel Morar s-a mutat de câteva luni într-un birou spațios de la primul etaj al Palatului Parlamentului, în colțul rezervat sediului Curții Constituționale. Aici, liniștea e spartă doar de ticăitul unui ceas de perete. În fața clădirii nu-s ziariști care să fumeze și să bea cafele. Actualul judecător spune că manifestările de susținere pentru liderii corupți pot fi imorale, dar sunt irelevante pentru procurori.

“Trebuie să știe toată lumea că justiția nu se face de către mase, indiferent câte proteste ar fi”, spune el. “În toată lumea asta, justiția se face de către un corp de profesioniști“, spune Morar.

Din ce povestesc procurorii, nu-i așa surprinzător că poporul susține corupții; surprinzător e că DNA-ul a supraviețuit până azi.

A face reformă în justiție presupune să-i convingi pe politicieni să ia decizii împotriva propriilor interese, crede Monica Macovei: “Acest lucru se poate face cu succes numai în perioade de preaderare la NATO, la UE, în care [politicienii] n-au ce să facă“.

Macovei crede că România a prins un moment bun la jumătatea anilor 2000. Imediat după aderare, politicienii au început să se regrupeze și au încercat să destructureze noile instituții.

“Politicienii au crezut că ne putem întoarce de unde am plecat și că «business, as usual» va redeveni regula“, spune Laura Ștefan, fost director în Ministerul Justiției, în prezent consultant al Comisiei Europene. “Din fericire, nu ne-am întors chiar înapoi“.

I-a oprit mecanismul impus de Uniunea Europeană ca o condiție pentru integrare, așa că s-au concentrat pe decredibilizarea procurorilor anticorupție. Iar unii români au căzut în plasă. “Nu e o stare de sănătate morală“, încheie Macovei.

Constanța, 19 iunie 2013. În dimineața asta e un nou termen în procesul lui Matei. Primarul ajunge cu doar câteva minute înainte de începerea ședinței, așa că urcă scările grăbit și încruntat. Pentru dare de mită ar putea lua între șase luni și cinci ani de închisoare.

Încurcă etajele, sună pe cineva și se întoarce la parter. E o sală destul de mică, cu câte 5 băncuțe din lemn lăcuit, joase, în două șiruri. Judecătorul îi strigă numele – Inculpat Matei Nicolae, iar el înaintează până în mijlocul sălii, în dreptul primei bănci. Ține mâinile în față.

Cere instanței să-l lase să părăsească județul din când în când, pentru a-și putea îndeplini atribuțiunile de președinte al Asociației Orașelor din România. Adaugă motive medicale: are nevoie de investigații medicale și tratament.

Se încheie discutarea dosarului său și trei sferturi din sală se ridică. Pentru el veniseră. Nicolae Matei se îndreaptă spre ușă și întâmpină mulțimea. Zâmbește și dă mâna cu toată lumea, așa cum fac învingătorii.

Acest proiect jurnalistic despre politica locală din România a fost a fost realizat în cadrul programului Balkan Fellowship for Journalistic Excellence, inițiat de Robert Bosch Stiftung și ERSTE Foundation, în colaborare cu Balkan Investigative Reporting Network (editor Neil Arun).

Lunile de documentare s-au concretizat în articole pentru Casa Jurnalistului, The Black Sea, Balkan Insight și New Statesman.

Alte reportaje din serie:
Aninoasa lui Botgros, primul oraș care a dat faliment »
Alegeri pe moșia lui Bulă »

Image: