“Trebuie să votăm pentru un președinte puternic”, spune Gheorghii, un flăcău de 18 ani, născut în anul în care Vladimir Vladimirovici Putin a preluat puterea în Rusia.

“Ne rugăm pentru el”, spune Svetlana, o doamnă cu părul alb prins în batic. “Ar trebui să ne iubim țarii. Sperăm că va aduce binele în țara noastră.”

> Suntem într-o secție de votare din nordul Moscovei, afară sunt minus 10°C, dar soarele strălucește pe cer, muzica patriotică răsună din boxe, iar o mascotă de pe trotuar trage trecătorii de mânecă să vină la căldurică și să voteze prezidentul.

“Uneori mă uit la el și mă întreb cum e posibil să existe asemenea oameni”, mărturisește câteva ore mai târziu Alana, o activistă de 26 de ani. “Nici nu știu cum să explic asta, dar are o forță extraordinară. Nu-ți vine decât să-l urmezi.”

> Bântuie ideea că Rusia nu poate fi ținută în frâu decât de un braț de fier.

Istoria ei e o serie de autocrații care i-au împins granițele cât mai departe de Moscova. În anii ‘90 a încercat să devină o democrație liberală, dar a sfârșit în haos, foamete și umilință.

> Apoi a venit Vladimir Vladimirovici și a plătit pensiile. A redus sărăcia la jumătate. A readus Rusia printre marile puteri ale lumii, cel puțin din punct de vedere militar.

“Apărarea noastră e pur și simplu feerică! Când am văzut cât armament avem…”, ne spune Tatiana, o activistă cu ochii mari și albaștri, “mi s-a făcut pielea de găină. E grozav!”

Astfel că fostul ofițer KGB s-a ridicat deasupra politicii și controlează toată țara prin tehnocrați și securiști numiți în posturile-cheie.

Nu a mers la nici o dezbatere, nu are program electoral, n-a făcut campanie aproape deloc, nu mai are nevoie nici de partid, a candidat “independent”.

> Am mers la sediul lui de campanie și am găsit doar o sală de așteptare în clădirea Curții de Conturi din Moscova, plină cu moșnegi care profitau de moment pentru a scrie petiții către conducător.

Un flăcău cu hanorac cu Putin ne-a sugerat să mergem la o adresă de lângă Kremlin - o clădire imperială cu o arenă interioară imensă, în care muncitori asiatici întindeau mocheta albastră pentru discursul victoriei.

Nimeni nu avea autoritatea să ne declare ceva, ne-au trimis de colo-colo, până când am ajuns la un filtru de securitate, unde un domn care semăna cu Putin ne-a explicat în sfârșit ce se întâmplă:

“Noi suntem oameni mici, nu avem răspunsuri. Nu pricep de ce v-au trimis aici. Asta e o strategie șireată de a amețî jurnaliștii. Înăuntru sunt doar voluntari. Ce fac voluntarii? Nimic nu fac, sincer să fiu. Nu știm ce-o să fie duminică, suntem oameni mici.”

> Putin e pretutindeni, dar mai ales nicăieri. În rest, numai oameni mici.

> În alt colț al Moscovei, sute de oameni stau la coadă pentru un miting al opoziției.

“Haideți să recunoaștem, noi nu avem alegeri libere”, cuvântează pe scenă un politician tânăr, în hanorac albastru cu inimioară. “Nu avem libertatea cuvântului, nu avem libertatea adunărilor, nu avem libertatea afacerilor. Vă pot lua proprietatea, vă pot lua copiii, în cel mai direct sens al cuvântului.”

> Fete care bocesc de emoție, băieți care se țin de mână, emokizi tatuați cu balena albastră... hipsterimea Moscovei s-a adunat să o susțină pe singura candidată mai colorată din alegerile astea cenușii.

> Xenia Sobciak e feministă, pro-LGBT, împotriva anexării Crimeei, vrea chiar să-l dea afară pe mortul de Lenin din Piața Roșie! Cetățenii Rusíei au fost oripilați de blasfemiile astea, au făcut-o curvă, dementă, schizofrenică, inclusiv într-o dezbatere, până a început să plângă în direct.

Dar elitele liberale au tresărit la mesajul ei. “O susținem pe Sobciak pentru că suntem feminiști și vrem un președinte femeie”, spun Ilya și Arseni, doi ochelariști blajini.

“Ne-am săturat de președintele ăsta. Ne amintește de Buratino. Are, la fel, nasul lung, ochii mici și minte mereu”, spun două doamne pe nume Galina. “Noi am prins URSS, știm ce înseamnă minciuna.”

> Discursurile de pe scenă aduc a revoltă socială. Se proiectează o animație cu un oraș de asfalt, populat cu tancuri, care e încet-încet năpădit de iarbă, cucerit de copaci și populat cu flori.

Dar parcă ceva e dubios: nimeni nu pronunță numele lui Putin. Revolta e așa, în termeni generali, împotriva sistemului. Și mai e ceva dubios: campania electorală s-a încheiat, teoretic nu mai ai voie să faci mitinguri electorale. Cum de i-au lăsat să se adune aici și să-i hulească, mai ales dacă “nu avem libertatea cuvântului, nu avem libertatea adunărilor”?

> Dubiile se risipesc când afli că Xenia e milionară, a fost starul unui reality TV, iar tatăl ei, fostul primar din Sankt Petersburg, a fost șeful și mentorul lui Vladimir Putin.

Există un singur candidat care îi pronunță numele lui Vladimir Vladimirovici, dar a fost eliminat din cursă. (Mai era încă un lider al opoziției, dar a fost împușcat.)

> Alexei Navalnîi e un “blogger anticorupție” care a ajuns principala amenințare a lui Putin. Navalnîi practică “opoziția de investigație” - face anchete despre averile demnitarilor. Zeci de milioane de oameni le urmăresc și unii dintre ei ajung susținători.

A fost arestat de mai multe ori, atât din mijlocul protestelor, cât și în dosare de corupție, despre care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a zis că au avut sentințe “arbitrare”.

După ce a anunțat că va candida, a fost descalificat de Comisia Electorală, dar nu a renunțat la campanie. A îndemnat cetățenii să boicoteze alegerile și a trimis observatori la vot în toată țara.

> La 7 seara, în sediul principal de campanie, câteva încăperi la parterul unui bloc comunist în sudul Moscovei, tineri cu rame metalice la ochelari și adidași Reebok se înghesuie să-și depună actele pentru monitorizarea scrutinului.

Au avut sedii mai arătoase, dar toți ceilalți proprietari au avut probleme. Pe băiatul unui tip care voia să le închirieze un birou în afara Moscovei l-au bătut atât de tare, încât bărbatul s-a enervat și le-a dat oficiul gratis.

“Noi toți știam că ei fură, dar nu ne așteptam să o facă în halul ăsta”,  spune Dima, un băiat de 21 de ani care a început să-l urmărească cu atenție pe Navalnîi după o investigație despre fost ministru al Apărării.

“La noi nu există alegeri, nu există un asemenea concept”, spune Cristina, 24 de ani, în timp ce așteaptă la coadă. “Oamenii vor adevărul!”

Vladimir iese din tipare. Are 57 de ani, un început de chelie și și-a pierdut vocea acum câteva zile, după o răceală zdravănă. “E clar că Putin vrea să facă haos, nu va pleca cu binișorul, dar oamenii nu înțeleg și refuză faptele.” E programator. În compania lui, spune că salariile nu au crescut de șapte ani.

“Primul pas e să facem societatea să înțeleagă că corupția face mult rău”, spune șeful de campanie, Leaskin. “Apoi, să le fie rușine funcționarilor să fure.  Le tot zicem oamenilor - «derbedeii, pungașii ăștia fură toată ziua, au apartamente în Miami», dar e multă muncă, inclusiv cu schimbarea mentalității publice.”

Susținătorii lui Navalnîi care voiau să voteze s-au dus către Sobceak. Xenia a venit în studioul lui în ziua alegerilor și i-a propus să colaboreze. Navalnîi i-a tăiat avântul și a acuzat-o de colaborare cu Kremlinul:

- Ai venit la mine acasă la 2 noaptea și mi-ai zis acolo, în bucătăria mea, în timp ce beai ceai, «mi s-au oferit multi bani pentru candidatură».

- Nu-i adevărat, Leoșa, e o minciună!

În seara alegerilor, opoziția se bălăcărea live pe internet.

> În timpul ăsta, tineretul putinist lucra de zor la mobilizarea alegătorilor.

“Garda Tânără” a Partidului Rusia Unită a avut peste 800 de bloggeri în secții de votare, care au transmis cum se votează, câți miri și mirese și-au ales președintele în straie de nuntă și detalii despre flash-mob-ul din Republica Daghestan, de pildă, unde, într-un acces de simțăminte civice, peste 2000 de oameni s-au adunat de dimineață în fața unei secții de votare, au făcut exerciții de înviorare, apoi au pus ștampila.

> La 6 seara, în cuibul micilor putiniști începe petrecerea. După un număr de stand-up comedy rusesc, prezentatorul îi întreabă ce mai sărbătoresc azi, în afară de alegerea președintelui. Ei strigă în cor, din toți plămânii: “Crimeea!”.

După petrecere, se înfășoară în fulare și geci și merg lângă Kremlin, la un concert prilejuit de anexarea Crimeei, în 2014.

> În fața Teatrului Balșoi staționează un convoi de blindate. Stațiile de metrou sunt pline de polițiști. Pietonii trec strada flancați de șiruri de soldați înarmați. Sunt două filtre de securitate până la scenă, care gâtuie puhoiul până suntem aproape călcați în picioare.

Reușim cu chiu, cu vai, să ajungem în fața scenei. Se recită poezii despre Marea Neagră, corul armatei cântă despre Sevastopol și cântăreți sovietici fac playback câte-o piesă.

Picioarele sunt înghețate, dar piepturile se înflăcărează până când ies aburi din mulțime ca dintr-un borș. De pe scenă răsună:

Poporul rusesc este cel mai inteligent de pe Pământ.

Avem cel mai măreț președinte.

Și cel mai puternic.

URA!

URA!

URA!

Un reportaj de Lina Vdovîi și Vlad Ursulean.

Materialul este primul episod dintr-o serie de reportaje

despre democrația din Europa de Est.

Susține proiectul!