„Umilința supremă”

E

ști o târfă demnă de milă. Mi-ar fi plăcut să te sinucizi. M-ar fi distrat foarte tare să știu că am fost ultimul.”

 

Cu o voce calmă, un tip o amenință pe fosta prietenă, care se despărțise de el după trei săptămâni, pentru că era posesiv și o speria.

 

Tipul a vrut să se răzbune.

A

făcut mai multe conturi false de Facebook și a trimis poze cu ea dezbrăcată familiei, prietenilor și colegilor.

 

A postat pozele public, le-a lăsat în comentarii la postările prietenilor.

 

A pus anunțuri pe site-uri de escorte cu numele ei real, pozele, numărul de telefon, chiar și adresa.

 

Apoi o suna să o mai hărțuiască.

 

„Atunci când tu o să vrei, dacă o să vrei vreodată să te dedici unei cariere, să devii cineva mai mare, chestiile alea or să existe și vor putea fi folosite împotriva ta”, i-a spus la telefon.

T

imp de o lună, fata a trăit în teroare digitală. Se chinuia să facă postările să dispară, dar băiatul făcea noi și noi conturi înainte ca cele vechi să fie șterse. Era sunată zilnic de zeci de bărbați de pe site-urile de escorte și îi era frică să meargă neînsoțită pe stradă, de teamă să nu dea nas în nas cu vreunul care să o aștepte acasă. Avea atacuri de panică și insomnii.

 

A strâns probe și înregistrări cu agresorul ei și a mers la poliție să depună plângere pentru hărțuire.

 

La poliție i-au spus că e vina ei. Au învârtit-o de la o secție la alta peste un an jumate, i-au tărăgănat dosarul și au supus-o la noi umilințe. Au pus-o să dea declarație de trei ori, apoi i-au spus că mai bine renunță la plângere. Că agresorul nu poate fi condamnat decât dacă ea chiar se sinucide.

 

El a aflat de plângere și a început să pună presiune pe victimă ca să scape de dosarul penal.

 

Acum, fata este aproape de a-și retrage plângerea. Căutarea dreptății a devenit o traumă în sine.

 

Pozele sunt încă acolo, pe calculatoarele unor necunoscuți, și se pot întoarce oricând să-i bântuie viața.

P

e tip îl cheamă Vlad Andrei și e proaspăt absolvent de Științe Politice. Se laudă că a fost consilierul unui șef de partid. Anul ăsta a plecat la master în Olanda pentru a-și pregăti cariera politică.

 

Nu mi se întâmplă nimic, în pula mea, pot să fac orice, nu mi se întâmplă nimic”, i-a spus fetei.

 

Viitorul politician consideră că regulile sociale nu i se aplică, pentru că are părinți cu bani și influență.

 

Mama băiatului a candidat la alegerile interne USR pentru europarlamentare, tatăl vitreg e fostul subprefect al Bucureștiului de pe vremea lui Tăriceanu, iar tatăl natural e director de departament la Banca Națională.

 

Pe fată o cheamă Mara* și e studentă la aceeași facultate. S-a angajat la o corporație ca să se întrețină singură. Mama ei e asistentă medicală într-un oraș din provincie, iar tatăl e șofer. Fratele a lucrat o perioadă în Anglia ca inginer agronom.

M

ara a crescut într-un oraș din sudul țării. Când era mică, scria basme. Unul dintre ele, despre o prințesă, a luat locul întâi la un concurs. „Ne-au premiat principele Radu și principesa Margareta”, își amintește zâmbind.

 

Tatăl ei a dus-o la karate, dar n-a rezistat mult. „Trebuia să-i pocnești [pe adversari] și în același timp să scoți un sunet intimidant. Pentru că nu e nimic intimidant la mine, nu puteam să fac chestia asta.”

 

Abia în liceu a devenit mai dură, a început să asculte rap și să poarte hanorace largi.

 

Când a intrat la facultate în București, primul coleg cu care s-a împrietenit a fost Vlad, un băiat care asculta și el rap.

 

L-a cunoscut pe grupul de Facebook al facultății. „Căutam pe cineva care să știe mai multe despre cursuri.” Ea lucra în Anglia în vara aia, așa că au vorbit, la început, doar pe net. Mara îi povestea despre Albert Camus, Vlad făcea rime spontane și vorbea despre politică.

 

Într-o seară, i-a arătat tumblr-ul ei, unde dădea share la nuduri artistice postate de alții. „El m-a întrebat dacă am vreuna cu mine. I-am zis că nu.”

 

După câteva zile, și-a făcut niște poze nud. „I le-am trimis în august, pe când eram în Anglia. Mă certasem cu frate-miu și căutam un motiv să mă simt bine.”

 

Când Mara s-a întors în țară, Vlad a mers în orașul ei natal, să o cunoască. Studentei nu i-a plăcut de el. Încerca s-o convingă să doarmă cu el la un hotel. Ea nu a vrut. L-a condus până hotel și a plecat spre casă.

 

„Avea o sticlă de apă în mână, l-am auzit cum a dat cu ea în zid. Am băgat viteză. Știam că vreau neapărat să ajung acasă.”

E

a a vrut să pună punct acolo, dar zice că el nu a acceptat. „Mă suna încontinuu, îmi dădea mesaje pe Facebook că de ce îi fac asta, că l-am lăsat singur în orașul ăla mare, în care nu știe pe nimeni.”

 

Mara s-a mai înmuiat și a tot vorbit cu el pe net, în timpul vacanței de vară. „Începusem să mă simt vinovată, îmi tot spunea că e singur și trist”.

 

Apoi el a pornit miștourile. Se lăuda cu banii părinților și râdea de ea că plantează panseluțe în Anglia. „I-am spus că am un respect mai mare pentru un tip care-și ia o mașină din banii lui munciți, decât un tip care-mi spune: mă duc cu tata nu-știu-unde, pe banii lui. Mi-a spus că femeile n-ar trebui să vorbească despre bani și despre cum se fac banii.”

 

De data asta, Mara i-a dat block.

 

Dar Vlad a prins-o la școală. „M-a așteptat dimineața în fața facultății. Mă tot stresa cu asta, îmi spunea că noi am putea să fim ceva minunat, că de ce nu vreau.”

 

După două luni de la primul schimb de mesaje, Mara s-a cuplat cu Vlad.

N

u a durat mult până să devină agresiv. „Am ajuns la el și a încercat să-mi dea pantalonii jos. I-am zis că nu vreau nimic de genul ăsta. Am rămas șocată, pentru că a început să arunce cu chestii prin cameră. Când am vrut să plec, nu m-a lăsat.” Fata povestește că, în seara aia, Vlad a convins-o să doarmă cu el. Ea s-a retras apoi pe balcon să plângă.

 

Mara avea atunci 19 ani, iar Vlad 20.

 

La scene de felul ăsta au fost martori două treimi dintre adolescenții români. Violența în cuplu e parte din normalitatea tinerilor. Mulți tolerează gesturile amenințătoare și cuvintele umilitoare, deși ele sunt forme de abuz emoțional. Unii folosesc manipularea și violența ca să-și păstreze partenerul în relație. Victima ajunge să se îndoiască de propria judecată și să-l creadă pe celălalt pe cuvânt. Uneori, umilința devine atât de cumplită încât vânătăile de pe corp devin mai ușor de suportat decât asediul jignirilor.

 

Agresiunile psihologice nu sunt luate în serios, deși cele mai recente studii arată că impactul psihologic e la fel de mare ca la abuzurile fizice. Cuvintele violente lasă urme pe creier ca loviturile pe piele.

 

Majoritatea agresorilor sunt bărbați (92% din cazurile raportate la Poliție), iar majoritatea victimelor sunt femei (76%).

P

rietenii apropiați ai lui Vlad și-au dat seama că ceva nu e în regulă în relația lui cu Mara. Unii dintre ei au fost de acord să-mi povestească.

 

„E foarte misogin”, mi-a explicat unul. „El e ăla, educatul care știe politică, și alea sunt proaste, da’ bune.”

 

Vlad cerea poze nud și le trimitea mai departe prietenilor, fără să le ceară voie fetelor. „Mi-a trimis un video cu o tipă de 16 ani, goală la el pe balcon”, spune un tovarăș.

 

„Trimite dick pics” (poze cu penisul), spune altă cunoștință. „Mi-a trimis și mie. «Uite cât de groasă o am, nu vrei să vii pe la mine?»”

 

„El e sută la sută împăcat cu ce face. Crede că deține autoritatea absolută”, spune un alt prieten.

L

-am sunat pe Vlad și i-am povestit scenele pe care le-am documentat. El a negat toate acuzațiile și a spus că vrea să o dea în judecată pe victimă.

 

Apoi am sunat-o pe mama lui și dumneaei a confirmat acuzațiile: “Vlad avea niște poze mai deocheate de-ale Marei și le-a trimis la niște cunoscuți de-ai ei, inclusiv fratelui, ca să se răzbune.”

lad devenea gelos pe orice băiat care vorbea cu Mara. Într-o zi, a sărit să-l scuipe pe un coleg de-al ei. „Mi-a zis: «ce vorbești tu cu ăla pe Facebook? O să-l iau eu la bătaie».”

 

Dar colegul l-a scuipat el primul. „Vlad a reacționat foarte dramatic, și-a dat paltonul jos, a venit la mine: «ține-mi paltonul, că nu pot să mă bat cu paltonul pe mine»”, spune Mara.

 

„M-am enervat și am plecat. Omul și-a luat paltonul de pe jos, de unde și-l aruncase, și a venit după mine: «Tu ai văzut ce mi-a făcut? Calmează-mă!»”

 

Atunci s-a despărțit de el. Trecuseră trei săptămâni de când erau împreună. „I-am spus: vii să-ți iei lucrurile, eu nu mai vreau să avem nicio treabă.”

 

Vlad n-a acceptat despărțirea.

 

Când s-a dus să-și ia lucrurile din apartamentul ei, a refuzat să plece. „Am vrut să închid ușa și a pus piciorul în ușă. Am pus și eu mâna pe ușă, el împingea și m-am lovit”, își amintește Mara.

 

„În noaptea aia mi-a scris: «îți dau trei zile să te gândești, că poate vrei să ne împăcăm»”.

 

Unui prieten i-a zis că ar vrea s-o omoare.

 

„Nu sunt îndeajuns de imoral cât să omor pe cineva cu mâinile mele”, i-a spus ulterior Marei la telefon. „Mă rog, și nici nu prea se mai poate în vremurile astea.”

 

A găsit altă metodă să se răzbune.

V

D

upă trei zile de la despărțire, Vlad a făcut mai multe conturi false de Facebook, unele cu nume de fată. S-a uitat prin lista de Facebook a fostei iubite și a identificat membri de familie și persoane apropiate. Le-a trimis mesaje ca ăsta:

 

Sunt o prietenă de-a Marei

în seara asta se sinucide

ultima ei dorință a fost să vezi pozele astea.

 

Și a atașat poze cu Mara goală.

Ș

tii cât de ușor e să-ți faci un cont fals? Durează trei minute, pe bune”, i-a spus Vlad la telefon. O suna ca s-o terorizeze cu detalii despre ce i-a făcut. „Am trimis așa dum-dum-dum, pe cine prindeam că-ți dădea like-uri. Toată lumea așa, totally fucking random.”

 

A făcut un chat comun cu colegii de facultate și le-a trimis pozele intime. Le-a pus în comentarii la postările prietenilor, ca să fie sigur că le vede toată lumea. Le-a postat public, de pe conturile false, alături de numele ei real.

 

Unul dintre cei care au primit a fost certat de părinți că are materiale pornografice pe contul de Facebook.

Vlad i-a spus Marei la telefon: „Nu-mi pasă cine-i băiatul ăla, nu-mi pasă cine-s părinții lui. După părerea mea, ar putea să pice un meteorit peste ei, ar putea să moară în chinuri. Aș sta și m-aș uita. Aș fuma o țigară.”

 

Apoi a căutat un public și mai mare. A pus pozele ei pe grupuri de vânzări de pe Facebook, din toată țara.

 

A creat anunțuri pe site-uri de escorte din mai multe orașe cu pozele, numărul de telefon și uneori chiar adresa ei de acasă. „Le gândeam așa, șmecher, cu scenarii. Era vorba de creativitate”, îi explică el la telefon.

 

A încurajat-o să-și ia viața. „În locul tău aș sări de la balcon.”

M

ara a aflat de poze când era la un concert Kazi Ploae. Pe telefon avea multe apeluri nepreluate. O suna disperat fratele din Anglia să-i spună că-l caută lumea din România, au primit toți poze cu sora lui.

 

„Mi-a zis atunci să mă urc într-un taxi și să mă duc acasă. Era în punctul ăla în care nici măcar nu mai putea să țipe. Fratele meu a zis că nu mai am ce căuta la facultate în București, că l-am făcut de râs și cum mai vine el acasă?”

 

În seara aia, fratele Marei a încercat să vorbească cu Vlad, dar nu i-a răspuns la telefon. „Un prieten de-al meu știu sigur că l-a amenințat”, mi-a spus fratele ei. „S-a oferit să mă ajute, să mergem să rezolvăm. Dacă veneam atunci, seara nu se încheia bine pentru cineva.”

 

În schimb, a sunat-o pe mama lui Vlad, s-o roage să-l oprească. „Așa ceva nu se face nici celui mai mare dușman”, i-a spus la telefon. „Dumneavoastră sunteți femeie, gândiți-vă cum v-ați simți dacă v-ați găsi într-o asemenea ipostază.”

 

Mama s-a speriat când a auzit ce a făcut fiul, dar a zis că n-are ce să-i facă, pentru că e major (deși stătea la ea în casă, pe banii ei).

 

A avut o discuție cu fiul, i-a spus că nu e bine ce face, după care Vlad a continuat să umple internetul cu pozele fetei.

 

Am sunat-o pe mama băiatului și am întrebat-o ce s-a întâmplat. A oftat, și-a aprins o țigară și mi-a spus:  „Eu am luat toate măsurile ca părinte. I-am spus că e inadmisibil ce a făcut. I-am inspectat calculatorul și l-am pus să șteargă toate pozele și să înceteze cu acest conflict. Cred că am fost cel mai mare apărător al [Marei] în cazul ăsta. Mai mult de atât n-am ce să fac. Nu am nicio vină. Am picat într-o poveste care nu-mi aparține.”

M

ama lui Vlad a fost și ea hărțuită sexual, cu ani în urmă, de un profesor universitar, la o conferință. A povestit asta pe Facebook, în perioada valului de mărturisiri #metoo, „pentru a arăta că abuzurile nu vin doar de la cei ne-educați”.

 

Femeia este președinta unui ONG ecologist și fost membru în Comitetul Economic și Social European. „De la noi, din România, ea e cea mai bună pe campanii de mediu. Se implică super mult și e așa, ca o doamnă profesoară”, spune o fostă colegă de muncă. „Mergea la TV să vorbească despre Roșia Montană”, își amintește un amic de-al lui Vlad.

 

Acasă, însă, situația stătea altfel. „[Vlad] trăiește într-o bulă complet creată de părinții lui. I s-au oferit bani, dar nu și atenția necesară și educația”, îmi explică un prieten apropiat, care a petrecut timp în familia extinsă a tânărului.

Î

n seara în care a aflat de poze, Mara s-a dus acasă și s-a gândit să se sinucidă. În apartament mai dormea prietena cu care împărțea chiria. A renunțat ca să nu le facă rău oamenilor din jur.

 

Dar atacurile de panică au încolțit-o.

 

„În primele săptămâni mă sufocam și tușeam la cursuri”, spune ea. Își ruga colegi de la facultate să o însoțească acasă, în caz că o așteaptă cineva în fața ușii.

 

„Am dat mai mulți bani pe pastile luna asta decât aș fi dat pe un weekend la Brașov”, i-a zis lui Vlad, când a sunat-o ca s-o sperie și mai tare. El a râs: „Ăștia ca tine sunteți niște depresivi, sunteți d-ăia care credeți în depresie: «O, doamne, ce crudă e viața și să ne tăiem pe mâini».”

 

Mara a fost nevoită să răspundă și în fața părinților, care nu înțelegeau prin ce trece.

 

«Asta e prima greșeală mare pe care o faci, te iertăm», i-au spus când au aflat că a trimis poze nud unui băiat.

 

„Tata e credincios. Mi-a zis: «Toți primim ceea ce merităm, până la urmă»”, își amintește ea.

 

„Mama era foarte îngrijorată cu imaginea pe care o are ea: cum o să le explice prietenelor ei când vor primi și ele pozele?”

M

ara primea zilnic zeci de apeluri și mesaje de la bărbați necunoscuți. După șocul inițial, a început să le ceară link-ul de la anunțurile cu numărul ei de telefon. „Și nu voiau, pentru că aveau senzația că vreau eu ceva de la ei, sau încerc să fac ceva. A durat până să dau de unul care să-mi trimită link-ul. Eram în metrou, super frumos. Deschid un link și toată lumea în jurul meu și eu cu pozele acolo.”

 

Numele și telefonul ei erau pe site-uri de escorte din București, orașul ei natal și alte orașe mari ale țării, cu descrieri ca: „Îmi plac îmbrățișările în timpul sexului, pot face de mâncare și am nevoie de atenție constantă cât timp sunt în preajma ta.”

 

Mara i-a contactat pe administratorii site-urilor de escorte ca să-i șteargă pozele. Dar ei nici n-au răspuns. Ștergeau anunțuri doar atunci când le raportau utilizatorii pentru că «nu e escorta serioasă».

latformele online dedicate anunțurilor găzduiesc, uneori explicit, ilegalități. În 2015, deținătorii site-ului Anuntul.ro erau urmăriți penal pentru proxenetism la rubrica de „matrimoniale”. Câțiva dintre inculpați au fost puși în arest la domiciliu, iar rubrica „Ea caută partener” a fost desființată.

 

Termenii și condițiile de pe site spun că responsabilitatea anunțurilor le revine celor care le publică, iar legislația europeană pare că le susține poziția. Platformele online sunt văzute ca spații-gazdă pentru activitatea utilizatorilor. Dacă un utilizator comite un abuz asupra unui alt utilizator, angajații site-urilor pot fi obligați, într-un târziu, să șteargă conținutul ilegal. Uniunea Europeană le-a recomandat site-urilor să soluționeze cazurile de abuz în cel mult 24 de ore de la raportare. Germania a transformat recomandarea în lege.

 

În 2015, cele mai cunoscute platforme online au introdus formulare ca să depui plângere pentru revenge porn, dar măsura nu a fost eficientă. Agresiunile au continuat. În 2016, aproape jumătate dintre femeile cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani se abțineau să se exprime în mediul online de frica hărțuirii.

 

Mai mult de jumătate dintre cazurile de hărțuire online au loc pe rețele de socializare.

Pe Facebook au fost reclamate 60 de milioane de conturi false anul trecut. 54 000 de cazuri cu revenge porn și șantaj cu poze intime au fost semnalate într-o singură lună. Ca să oprești o agresiune pe rețeaua de socializare, poți folosi butonul report sau poți completa un formular. Dar angajații întârzie să-ți răspundă sau evaluează eronat conținutul. Pentru victimă, un minut poate să însemne zeci de share-uri la pozele publicate fără acordul ei.

 

În 2017, Facebook le-a propus utilizatorilor care se tem că cineva le-ar putea publica pozele să-și trimită nudurile angajaților companiei. O echipă se uită la pozele tale și îi dau amprentă unică ce ar trebui să blocheze publicarea lor pe viitor. Dar inițiativa îi împinge pe utilizatori să se expună preventiv. Corpul tău e în mâna companiilor de tehnologie.

P

P

ot să cresc nivelul de răutate”, o amenința Vlad pe Mara la telefon. „Pentru mine, asta înseamnă trădare. Ai umblat cu mine de mână. Și prietenii mei, și lumea de lângă mine te-au văzut cu mine. Și pe mine nu mă scuipă nimeni. Asta-ți promit, că n-o să se facă 2017 până n-o să curgă sânge din omul ăla. Asta-ți promit.”

 

Îi explica la telefon și ce nu îi făcuse încă: „Mă gândisem să fac chestii mult mai urâte, oricum. Mă gândeam că în ziua în care ai examen, să trimit pe cineva, nu eu, evident, să pună într-un wordpress numele tău, poze cu tine și mărturisiri de-ale tale. Și să pună pe fiecare măsuță și fiecare pupitru, o hârtie cu linkul la chestia aia, fiindcă la examen vin toți. Umilință publică în cea mai reală formă, în care oamenii de pe lângă tine să intre pe chestia aia de față cu tine, să întoarcă toate privirile așa spre tine.

 

Când au văzut că hărțuirea nu se oprește, părinții au încurajat-o pe Mara să depună plângere penală împotriva lui Vlad.

 

S-a apucat să strângă probe: a făcut screenshot-uri la chat-uri și a înregistrat discuțiile cu o aplicație de telefon.

 

La o săptămână de la primele share-uri, Mara s-a dus la poliție.

L

a Secția 8 din Sectorul 2 a întâmpinat-o un polițist plictisit: «Ia zi, domnișoară, cine te hărțuiește?», își amintește Mara cum a început discuția. „Mi s-a părut groaznic că era așa ironic. Te gândești: frate, e hărțuire, poate sunt puțin instabilă psihic.”

 

Le-a spus polițiștilor că fostul ei prieten a publicat poze cu ea goală pe internet și le-a arătat paginile pe mobil. „Am avut o criză de tuse când îi vedeam că se uitau la anunțuri și nu ziceau nimic.”

 

Unul dintre ei a încercat o glumiță:  „Vă dați seama, au stat trei săptămâni împreună, oare ce făceau dacă stăteau un an?”

 

Apoi au trimis-o acasă, că responsabilul cu plângerile venea abia peste două zile.

 

După două zile, au pus-o să aducă pozele cu ea goală printate. „Țin minte că am fost la un xerox și mă simțeam super de căcat când i-am întins stick-ul cu screenshot-urile, că mă gândeam că se uită la poze”, povestește Mara.

A

 depus plângerea și a revenit săptămânal la secție, să aducă noi probe pe măsură ce continua hărțuirea. Le-a spus că are înregistrări cu el, dar ei i-au zis că nu s-au uitat pe probe. I-au recomandat să vină cu tatăl, ca să o poată lua în serios. Ea ar fi vrut să-și ia avocat, dar nu-și permitea unul, așa că a continuat să meargă singură.

 

După o lună, au trimis-o la Direcția de Combatere a Crimei Organizate. „Când am fost la DCCO, mi-au spus că n-au ce să-mi facă și să mă duc la celălalt sediu DCCO, pentru că aparent sunt două. Am fost la celălalt sediu și mi-au spus păi stai așa, că nici aici nu e OK.”

 

Au primit-o în sfârșit la celălalt sediu, la Inspectoratul General al Poliției Române. S-a dus cu fratele ei și s-au întâlnit, într-un birou, cu trei polițiști și o psiholoagă. „Le-am expus situația, s-au dus, au căutat dosarul, l-au găsit”, spune fratele ei. „După care au început să abereze.”

 

Psiholoaga a dat vina pe victimă. „Femeia mi-a zis că nu mi le-a luat cu forța, că e vina mea, că eu i le-am trimis”, spune Mara. „O dădea ca și cum Tu ești de vină. Altădată să fii atentă”, își amintește și fratele.

 

Psiholoaga Adina Codreș lucrează la Protecția Copilului și îi ajută pe polițiști în cazuri de pornografie infantilă. M-am întâlnit cu ea ulterior și mi-a spus că victimele au partea lor de vină. „Credința mea personală este că totul depinde de noi. Dacă alegem să facem un lucru, măcar să ni-l asumăm și să suportăm consecințele.”

 

Mara s-a simțit trădată de autorități. „Dacă-mi spui «e în regulă ce a făcut el, tu încerci degeaba să-l pedepsești pentru asta», e ca și cum i-ar da lui dreptate.”

 

Și agresorul e sigur că poliția nu o să-l sancționeze: „Plângerea aceea nu o să se soluționeze”, mi-a spus la telefon.

P

olițiștii au întărit perspectiva psiholoagei: i-au spus că agresorul nu a făcut nici o infracțiune. «Poți să mergi pe civil, dacă vrei, dar pe penal n-ai ce să faci», i-a repetat unul dintre ei.

 

„A luat codul penal, se uită pe acolo, zice: «Da, păi, e într-adevăr ceva foarte grav să îndemni pe cineva să se sinucidă, poate fi condamnat dacă se duce la bun sfârșit, dar presupun că n-ai intenția asta, nu?»”, povestește Mara ce i-au zis polițiștii.

 

Fratele își amintește și el momentul: „Era foarte relaxat. Era ca și cum vorbea de o sticlă de Cola.

 

I-am descris scena unei avocate a Baroului București, specializată în dreptul civil. Claudia Postelnicescu spune că polițistul care a întrebat-o pe victimă dacă vrea să se sinucidă a devenit și el agresor: „E abuz în serviciu, e o hărțuire ce a făcut polițistul, pentru că a contribuit la creșterea acestei temeri deja formulate de agresorul ei.”

 

În România nu există o lege specifică pentru agresiuni online cum e revenge porn-ul.

 

Polițiștii nu sunt obișnuiți cu cazurile de revenge porn la adulți, care sunt mai greu de probat decât, de pildă, pornografia infantilă. „«Sunteți sigură că nu erați minoră când ați făcut pozele alea?» mă tot întrebau”, își amintește Mara.

 

L-am întrebat pe un tânăr inspector al Direcției de Combatere a Criminalității Informatice, Ionuț Florea, ce le sfătuiește pe victimele adulte să facă. Adulții pot să facă ce vor, o carieră în filme porno..., mi-a răspuns într-unul dintre birourile IGPR.

 

Mara a plecat și mai deznădăjduită de la poliție.

 

Plângerea ei s-a întors fără soluționare la secția locală.

ase luni mai târziu: Polițiștii de la secția locală o înștiințează pe Mara că au început să cerceteze  două infracțiuni: violarea vieții private și amenințarea.

 

„Eram frustrată: de ce naiba mi-au spus ăia că nu a făcut nimic ilegal?”

Ș

A

u trecut doi ani de când Mara a depus prima plângere la poliție. Când a văzut că poliția nu o apără, a hotărât să se protejeze singură.

 

La un ceai în centrul vechi din București, Mara îmi povestește cum a ajuns să poarte spray cu piper.

 

Scoate din buzunarele parpalacului două tuburi. Arată ca un pistolar dintr-un film western.

 

Și-a luat și briceag. „Deschid conserve cu el”, râde. „Am vrut ceva mic - pentru spray trebuie să mă buzunăresc și mi-e teamă să nu încerce ceva în timpul ăsta”.

Î

ntre timp, Vlad a aflat că i s-a deschis dosar penal. De la sfârșitul primăverii pune presiune pe Mara să-și retragă plângerea. A asediat-o cu mesaje pe ea și pe cunoscuți, ca să-i întoarcă de partea lui. În fața lor, s-a prezentat pe sine ca o victimă.

 

Marei a încercat să-i ofere bani (3000 de euro) și chiar un job. A încercat să mituiască și alte persoane în legătură cu dosarul. O fată care-l cunoaște mi-a povestit cum a încercat să o cumpere cu câteva sute de euro ca să depună mărturie în instanță împotriva victimei.

 

„Mi-a zis să nu-i distrug fericirea, că are prietenă acum.” Vlad și-a pus iubita minoră să o șantajeze emoțional pe fosta să renunțe la plângere. “Pot să înțeleg de unde vine dorința de a-i face rău”, i-a scris Marei într-un mesaj pe Facebook.

Un prieten de-al lui, avocat la Baroul București, a încercat să o intimideze în termeni legali să renunțe la plângere. Când a văzut că Mara nu cedează, Vlad le-a scris prietenelor ei: „e inuman și securistic ce mi se întâmplă”.

I

nsomniile și atacurile de panică au cuprins-o din nou pe Mara. S-a gândit de mai multe ori să renunțe la plângere, doar ca să scape de gura oamenilor care îl susțin pe agresorul ei.

 

A continuat să meargă la poliție, dar agentul care se ocupă acum de caz a fost foarte înțelegător cu agresorul și a pus, în schimb, presiune pe victimă.

Ionuț Asan, de la Secția Locală nr. 8, a amenințat-o pe Mara cu amenda și i-a scos agresorului o infracțiune de la dosar.

 

După ce s-a întâlnit cu Vlad, polițistul a început să o sune insistent pe victimă.

 

Într-o zi, Mara povestește cum polițistul i-a tăiat calea cu mașina, a oprit și a amenințat-o că-i clasează dosarul dacă nu se prezintă repede la secție.

 

„Pot să-ți dau amendă, adică să vorbesc cu procurorul și să-i propun să fii sancționată”, a adăugat ulterior.

Marei i s-a făcut din nou frică și a amânat mersul la secție. Când s-a dus, a dat nas în nas cu Vlad, deși ea îl rugase pe polițist să-i cheme separat, pentru că îi face rău să-l vadă pe agresor.

 

Polițistul s-a arătat grăbit să-i rezolve agresorului dosarul. „E posibil să-ți pară rău pentru ce ți-a propus el. Mai bine ia-i banii și scapă de el. Eu asta te sfătuiesc ca polițist, ca mediator. Pot să vă mediez”.

 

Mediator este și tatăl vitreg al agresorului - chiar fondator al Colegiului Mediatorilor din România.

 

Polițistul a încercat să convingă victima să-și schimbe declarația, deși ea insista să fie măcar un avocat de față. „Avocatul e decât să stea lângă tine și să-ți ia banii”, i-a spus el.

 

Mai bine precizezi aici că nu te-a amenințat, nu te-a lovit și nu ți-a adresat injurii, da?”, i-a zis și a scris în locul ei. La finalul declarației, polițistul a scos din dosar amenințarea. Se mai cercetează o singură infracțiune: violarea vieții private.

 

Am încercat să-l întreb pe polițist de ce a făcut asta, dar el n-a vrut să comenteze. „Eu nu pot să vă dau niciun detaliu”, mi-a spus la telefon.

Î

n 2016, Inspectoratul General al Poliției Române a înregistrat 1266 de plângeri pentru amenințare. În 890 dintre cazuri, agresorii erau soții sau iubiții victimelor.

 

Cazul Marei nu este singurul în care victima este intimidată și blamată de autorități. România a fost recent condamnată la CEDO pentru un caz în care judecătorul i-a spus victimei că e vina ei că a fost bătută și amenințată de soț.

 

În alt caz, un polițist a abuzat sexual copii, ani de zile, acoperit de colegi.

M

ie mi se pare normal ce am făcut eu și mi se pare că mulți nu au curajul să facă chestia asta pentru că sunt prea lași”, i-a spus Vlad la telefon Marei. Sunt prea lași să se răzbune atunci când vor să se răzbune.

 

Ore în șir i-a suportat hărțuirea, sperând că o să-l înduplece să șteargă pozele. În schimb, el i-a explicat cum funcționează morala de elită:

 

Am văzut oameni ca mine, oameni de o calitate foarte mare, oameni care pur și simplu i-au călcat niște jeguri umane în picioare. Și eu am jurat că n-o să fiu așa.

 

Eu vreau să pedepsesc oameni. Dacă vreau să mă cac pe cineva, mă cac pe cineva.

 

Conștiința e ceva extrem de vag. Mă pișcă așa puțin, dar îmi trece.

 

Și dacă aș fi psihopat... ce?

E

 greu pentru victimele agresiunilor să se obișnuiască cu ideea că unii oameni pot să facă orice fără să fie trași la răspundere.

 

Una dintre fetele pe care Vlad încerca să le agațe cu nuduri non-consensuale mi-a spus, în timp ce fuma o țigară în bucătărie:

 

„Gândește-te că, peste câțiva ani, copiii noștri vor trebui să-l voteze pe un astfel de om.”

14 decembrie 2018

 

Reporter: Venera Dimulescu

Ilustrator: Andreea Chirică

Editori: Vlad Ursulean, Luiza Vasiliu, Lina Vdovîi

 

*

 

Acesta este al doilea episod dintr-o serie despre agresiuni online.

Primul episod: Vezi că umblă niște poze cu tine goală prin liceu

Următorul episod ne aduce perspectiva unui tânăr condamnat definitiv pentru revenge porn.

 

*

 

Urmări:

După ce am publicat articolul „Umilința supremă“, publicul s-a mobilizat și a apărut inițiativa unei schimbări legislative care să interzică explicit Revenge Porn.

 

În timpul ăsta, mai mulți agresori de pe internet s-au coalizat pentru discreditarea victimei.

 

> Poliția a deschis o anchetă și a schimbat agentul de caz cu o inspectoare, dar dosarul a rămas îngropat;

 

> Agresorul ne-a amenințat că ne dă în judecată, iar mama lui ne-a trimis somație să ștergem informații din articol.

 

> Psiholoaga a negat pur și simplu totul, chiar și că s-a întâlnit cu reporterul pentru un interviu care a fost înregistrat;

 

> Avocata care spune în articol că poliția dă vina pe victimă și-a dat seama că e colegă cu mama agresorului și a început și ea să dea vina pe victimă;

 

Mara* încă se învinovățește că a avut încredere în agresor, dar acum merge la psiholog și se simte mai bine.

 

Rămâne însă cu un gust amar: iată cât de ușor e să dai vina pe victimă chiar și în cel mai documentat caz de agresiune online de la noi.

 

Imaginează-ți prin ce trebuie să treacă celelalte victime.

 

*

 

Am cunoscut-o pe Mara acum doi ani. Am aflat de cazul ei din statusul unui blogger care semnala problema agresiunilor online. Am documentat traseul plângerii ei prin birocrație, nepăsare și prejudecăți. Am vorbit cu mulți oameni din anturajul agresorului, dar și cu familia și prietenii victimei, plus doi polițiști, un procuror DIICOT, trei psiholoage, trei politicieni, două activiste, doi avocați.

 

Am analizat opt înregistrări audio în care agresorul recunoaște faptele și o hărțuiește mai departe pe fată, după cum ați putut asculta.

 

Numele victimei este protejat. Celelalte nume sunt reale.

 

*

 

Update: În cazul site-ului Anunțul.ro, dosarul s-a întors  la Parchet, după ce judecătorul de Cameră Preliminară a decis că polițiștii și procurorii nu și-au făcut bine treaba, iar probele trebuie reevaluate.

 

Erată: Băiatul care a fost certat de părinți că are poze pornografice pe telefon nu era minor, cum am scris inițial, ci împlinise deja 18 ani.

 

*

 

În paralel cu dezbaterea academică, am urmărit șapte cazuri, din care am ales trei. Fiecare ilustrează câte o fațetă a fenomenului.

 

Am discutat cu elevii din mai multe școli și am participat la conferințe tematice în România și Marea Britanie. Au rezultat 400 de pagini de informații, pe care le-am distilat în aceste povești.

 

Dacă ai informații suplimentare, dă-mi un mesaj.

 

Mulțumiri tuturor colegilor de la Casă care au contribuit cu un umăr de ajutor.

 

*

Susține și tu jurnalismul de profunzime!

 

*

 

BTW

> Dacă ești agresat și vrei să depui o plângere, poți să apelezi la un avocat Pro Bono sau la consiliere on-line.

> Dacă ai gânduri suicidale, vorbește cu cineva despre asta. Poți să suni la Alianța Română de Prevenție a Suicidului: 0800 801 200