E greu să-ți placă jandarmii dacă ești protestatar. Ei sunt reprezentanții sistemului pe care îl hulești, ei au armuri și bastoane și gaze lacrimogene și urmează ordinele unor politicieni. În ultimii doi ani, jandarmii au intervenit dur la orice amărât de protest, au săltat oamenii și i-au plimbat aiurea cu regina pe la secții (majoritatea amenzilor au fost apoi anulate de justiție).

Dar la protestele pentru Roșia Montană s-a petrect ceva ciudat. La prima manifestație care a ocupat bulevardul Magheru, mii de oameni erau în extaz, dar se mai uitau speriați în jur, se așteptau ca în orice moment să intre peste ei jandarmii ca un tăvălug, cum a fost în ianuarie 2012.

Dar nu s-a întâmplat nimic. Au mers pe stradă până la Guvern și înapoi fără incidente. Au urmat trei săptămâni în care s-a creat un fel de complicitate. Jandarmii îi lasă seară de seară să “spargă cordoanele”, oamenii din stradă vin cu pacarte simpatice, le dau flori și îi domolesc pe ăia mai arțăgoși, care se iau aiurea de băieții în uniformă.

“Când am ajuns în Constituției și nu erau jandarmi ne-a derutat”, spune un protestatar, “mă simțeam ca un copil care s-a trântit în fund și nu-l bagă nimeni în seamă”. Era prima dată când oamenii ocupau o stradă și în jurul lor nu erau jandarmi. Lipsea ceva.

“V-ati jucat ca soarecele și pisica cu noi, de-a v-ați ascunselea? Să fugim repede pe acolo, să trecem pe lânga ei, să blocăm“, râde un jandarm când își amintește de fazele cu protestatarii, ca de un film haios, și povestește cum se prefăceau jandarmii că îi blochează când, de fapt, aveau ordin să-i lase în stradă. “Și când scăpau îi vedeai pe toți: ieeeeee!“, gesticulează bărbatul în uniformă cu mâinile deasupra capului. “Răzmeliță“, îl completează râzând colegul lui. “Dar i-am lăsat expres. Nu poți să ții oameni sub presiune, că ei trebuie să răbufnească pe undeva“, spune un jandarm care stă la o ţigară cu colegul lui în faţa Facultăţii de Arhitectură.

Apoi vine şi cu o strategie pentru calmarea protestelor: “Eu sunt dispus să fac un pariu pe cinci salarii – să nu ieşim două-trei zile, să îi lăsăm singuri. Nu mai vin decat 10 – 14, pentru că nu au cu cine să se joace, că se plictisesc. Un om pe care nu îl bagi în seamă pleacă singur.”

Colegul lui, ceva mai temperat, intervine: “A, nu mă, nu cred. Nu, nu. Mie mi-a placut ce faceţi că sunteţi voi, nu sunteţi derbedei şi e altceva. Pentru noi, da, e altfel, e ca şi cum nu ar fi.”

Jandarmii au văzut proteste de tot felul. De la oameni plătiți de partide politice cu mâncare și băutură ca să iasă în stradă și până la suporteri ai care aruncă borduri și molotoave în ei. Dar parcă niciodată n-au avut de-a face cu proteste ca cele de acum.

Un jandarm pe la vreo 35 de ani care stă la Pasajul Victoria e chiar impresionat: „Sincer, am văzut protestatari care să țipe, să facă, dar energia lor… Zici că sunt… nebuni. Să stai atâtea ore să dai cu sticla în asfalt… adică chiar sunt puși pe treabă!”

Marele lor semn de întrebare e sinceritatea oamenilor care protestează. Au învățat din presă și de la alte proteste că nimic nu se face gratis. Toți jandarmii cu care am vorbit cred că nucleul protestatarilor e plătit. Mulți spun că banii vin tocmai de la… Guvern. Sau de la RMGC. 

Un jandarm mărturisește că are sentimente ecologiste, dar e convins că cei mai vocali dintre protestatari sunt plătiți să fie acolo (asta pe lângă gaborii în civil pe care-i știe toată lumea). Dacă protestul ar fi fost pe bune, spune el, oamenii ar fi ieșit și pentru pădurile care se taie de 25 de ani.

„Gândiți-vă un pic. RMGC va primi 2 miliarde de euro despăgubiri, fără să facă nimic. Ei vor protestele. Pentru societate, era important dacă vă duceați acolo și vă legați cu lanțuri de utilaje. Nu aicea… două sticle, zdrăngănele… Oamenii își iau bani, vă zic eu. Un milion jumate pe zi își iau ăștia care vă zic să blocați acolo sau acolo.”

Crede că jocurile s-au făcut deja pe bursele de valori. Că parlamentarii au convenit cu bișnițarii din Toronto să iasă public și să anunțe exploatarea pentru a crește valoarea acțiunilor RMGC pe bursă. Au vândut acțiunile, s-au îmbogățit, apoi au anunțat că nu mai vând și le-au tras țeapă celor care au cumpărat acțiuni mai scumpe cu 70% decât valoarea lor de după protestele din stradă.

În 2012, jandarmii rezonau cu protestele. Aveau și ei salariul tăiat. Acum nu e aceeași situație. “Dacă atunci când ți-au luat 20% din salariu tu nu ai ieșit în stradă, e clar că acum e vrăjeală. La aia se merita să ieși, și eu dacă aș fi putut, aș fi ieșit atunci.” Alţii susțin, așa, cauza, dar n-ar ieşi în stradă fiindcă au văzut prea multe proteste şi sunt sătui de ele.

A fost frustrant pentru ei să asiste la chestii pe care le consideră ilegale și să nu poată interveni. “Eu m-am simțit de căcat acuma. Ei blochează strada, intersecția și nu puteam face nimic. Dar eu de ce mai stau, frate, lângă ei, dacă eu sunt aici, ei blochează, dacă eu nu sunt cu ei, ei tot blochează. Mai mă arată și la TV că stau pe lângă ei când își fac de cap. Stai frumos pe trotuar, dar ce îți trebuie marșuri neautorizate“ se agită un jandarm.

Altul, cu mai multe grade, explică psihologia oamenilor care lucrează în Jandarmerie: “De obicei, la jandarmi se acționează unitar, adică nu numai că ne mișcăm în formație și militarisme din astea, ci şi gândirea. Jandarmii au așteptări să se respecte legea foarte strict.
Acum dumneavoastră puteți să spuneți că e o prostie să o respecți strict, dar, când vedeti că cineva vă zgârie mașina, o să vreți să se respecte strict legea atunci când vă interesează. Majoritatea jandarmilor vor să se respecte strict în orice caz“, spune jandarmul pe un ton didactic, dar fără autoritate, cum vorbești când explici unui copil.

“Eu cred că s-a luat hotărârea cea mai bună [permisivitatea față de protestatari n.r.]. Câțiva dintre jandarmi au aderat la parerea asta, câțiva încă sunt nemulțumiți că o parte din oameni hotărăsc pentru ceilalți, adică cei care vin cu protestul despre Roșia Montană blochează strada că așa vor ei, nu îi interesează de ceilalti oameni“, e de părere un șef de subofițeri, pe la vreo 35 de ani, care crede că principalul motiv pentru care nu au degenerat protestele este legat de atutudinea pacifistă a jandarmilor.

Zâmbește politicos – când îl ascult îmi vine să dau o fugă până la protestatara cu pancarta “caut jandarm simpatic“ să-i spun că l-am găsit eu.

Omul face parte din Direcția Generală de Jandarmi a Municipiului București, o structură militară strict ierarhizată, trimisă la toate mitingurile, marșurile sau demonstrațiile ca să asigure ordinea publică. Acum s-au trezit că stau și se uită cum protestatarii încalcă legea seară după seară. “O parte din cetăţeni iau atitudine şi hotărârea să decidă în locul Primariei [instituţia care dă acordul pentru blocarea unei străzi]. Poate ei fac bine, poate chiar foarte bine. Ştiţi cum spunea Niccolò Machiavelli, că principele poate face absolut orice atât timp cât este bine pentru stat, cât are consecinţe bune. Aşa şi ei, dar va trebui să vedem viitorul”.

Legea 60/1991 pentru organizarea și desfășurarea adunărilor publice e considerată o harababură atât de oamenii care vor să protesteze, cât și de oamenii care asigură ordinea pe spațiile publice. N-a mai fost actualizată de vreo 22 de ani.
”Nu este reglemenatat protestul spontan, trebuie declarat orice protest – şi asta e o prostie! Acum, dacă dumneavoastră vreţi să protestaţi, trebuie să declaraţi. Asta e o prostie, adică ce aţi putea să faceţi dumneavoastră, ce pericol reprezentaţi?”.

E două noaptea, iar Bulevardul Elisabeta e încă ocupat de câteva sute de tineri care bat cu peturi goale în asfalt. Dinspre Universitate, un unicorn și-un motan încălțat vor să treacă de cordonul de jandarmi care supraveghează protestul. WTF, jandarmii încep să râdă, dar nu părăsesc formația:

– Nu puteți intra mascați, mă băieți. Legitimați-vă.
– Domnule, suntem actori. De ce să ne legitimăm? Meseria noastră e mai veche decât prostituția!

Jandarmii nu și nu. Actorii se supără de afrontul la adresa democrației. Fac stânga-mprejur, bodogănind pe sub costume că sistemul i-a învins din nou.