În Sebeș sunt oameni care merg dimineața la serviciu cu măști pe față, pentru că “îi doare să respire”. Țăranii din comunele alăturate se plâng că nu le mai cresc legumele și le mor copacii peste noapte.
Mii de localnici au protestat împotriva fabricii Kronospan și au cerut autorităților s-o mute sau să impună norme de mediu mai stricte. Studiile care s-au făcut până acum, pe banii companiei, nu au stabilit o cauzalitate între problemele de sănătate din zonă și activitatea fabricii.
Autoritățile nu vor să vorbească despre problemele firmei, deși le-au aplicat de-a lungul timpului zeci de sancțiuni și i-au obligat să demoleze o fabrică de formaldehidă construită ilegal. Acum Kronospan vrea să o repună în funcțiune, dar protestele îi țin în loc. Compania spune la rândul ei că e nedreptățită și s-a apucat să dea în judecată oamenii care o critică.
Am mers la Sebeș să descâlcesc situația.
Începutul
Kronospan Sebeș, respectiv Kronochem (devizia chimică din România), este parte din multinaționala Kronospan, un lider mondial al fabricării plăcilor de lemn și primul producător european de plăci din aşchii orientate (OSB). Produsele sunt folosite pentru realizarea parchetului, a mobilierului de lemn sau în diverse construcții. În procesul de producție al plăcilor, se folosesc și substanțe periculoase, cum ar fi formaldehida. Aceasta afectează omul și poate duce la diverse afecțiuni, de la cele respiratorii, până la anumite forme de cancer, după cum arată Organizația Mondială a Sănătății. Se răspândește în aerul din jurul fabricilor care o produc sau o folosesc, dar rămâne activă și în materialele prelucrate cu aceasta. Parchetul, mobila o vor emana în locuințele pe care le decorează.
Kronospan a ajuns la Sebeș în 2004, când a cumpărat fabrica de la investitori italieni. Compania a primit un împrumut de 70 de milioane de euro de la European Bank for Reconstruction and Development, cu miza de a dezvolta sustenabil industria națională. Avea propria fabrică de formaldehidă și își desfășura activitatea chiar în orașul Sebeș, lângă un cartier de blocuri, cu școală și grădiniță.
În 2006, compania a vrut să mărească producția de formaldehidă și a cumpărat în acest scop o instalație second-hand din Franța, pe care a montat-o pe platforma de la Sebeș. Instalația urma să o înlocuiască pe cea existentă, care producea 30.000 de tone pe an, și să-şi dubleze producţia.
Au fost blocați de un mic grup de cetățeni și obligați să demoleze fabrica doi ani mai târziu, fiindcă era construită ilegal. În 2015, Kronospan vrea să pună din nou în funcțiune aceeași fabrică.
Povestea primilor cetățeni care au semnalat poluarea
“Pur și simplu m-am speriat”, spune Mircea Matei despre momentul în care a început să afle ce se întâmpla în curtea Kronospan, în jurul anului 2006. Jurist de formație, Matei a lucrat ca secretar al Comisiei de Urbanism, consilier în cadrul primăriei, iar apoi și-a dezvoltat propria afacere.
Pe măsură ce căuta informații, Mircea Matei a hotărât să-și unească eforturile cu câțiva prieteni. Așa s-a creat Centrul Independent Pentru Protecția Mediului (CIPM), cu trei membri principali: Mircea Matei, Ioan Căldare, un profesor universitar de termotehnică cu experiență în predarea cursurilor despre calitatea aerului, și Gheorghe Feneșer, om de afaceri, actual prefect.
Au început să alerteze locuitorii din Sebeș despre substanțele din aerul pe care îl respiră. La momentul respectiv, formaldehida nu era recunoscută ca substanță cancerigenă de autoritățile din România, deși Organizația Mondială a Sănătății o clasificase astfel încă din 2004 și trăgea semnale de alarmă asupra riscurilor pe care le implică. Abia în 2014 legislația românească va admite formaldehida ca substanță cancerigenă.
Au descoperit că cei de la Kronospan montaseră o fabrică second-hand fără autorizație și au presat primăria până a lansat un proces împotriva companiei, poveștește juristul. “Eu mi-am pus în cap că le demolez fabrica și nimeni nu credea – nici măcar eu, dar nu m-am lăsat”, își amintește Mircea Matei. Organizația pe care a înființat-o a fost parte din proces, alături de primărie, și a luptat ca pentru o problemă de viață și moarte.
Cetăţenii au câștigat procesul, fabrica second-hand a fost demolată, și au reușit să impună companiei instalarea unui filtru care să îmbunătățească aerul din zonă. Mai mult, au demonstrat că firma directorului Agenției de Protecția Mediului din Alba, Vasile Todea, avea contracte cu Kronospan. Acesta a fost demis.
Au deconspirat și o deversare accidentală a fabricii:
În 19 februarie 2008, la Kronospan, s-a fisurat garnitura unui filtru de formaldehidă, ceea ce a dus la eliberarea în aer a 800 de kilograme de formaldehidă, potrivit Gărzii de Mediu și unui raport al Primăriei din 2009.
Compania a ascuns incidentul, deși era obligată să îl declare, potrivit autorizației de mediu. Între timp, formaldehida s-a dispersat în afara fabricii și oamenii au sesizat înrăutățirea calităţii aerului. Câțiva muncitori de pe platformă, martori ai accidentului, au contactat Grupul de Inițiativă Sebeș și au povestit întâmplarea. Aceștia au trimis la fabrică Garda de Mediu, care a constatat deversarea și i-a amendat cu 80.000 lei. Pe de altă parte, conducerea Kronospan s-a apărat susținând că toată întâmplarea nu are impact asupra mediului înconjurător. Era a cincea amendă primită în decursul unui an, potrivit Gărzii de mediu Alba.
Datele arată că în luna respectivă nivelul formaldehidei a fost dublu față de cantitățile maxime permise. În luna mai s-a depășit din nou nivelul, de data aceasta de șase ori peste nivelul care nu e riscant pentru populație. Motivul a fost o explozie accidentală în cadrul instalației de formaldehidă.
Poluare și riscuri
La mijlocul lui 2007, o Comisie trimisă de Ministerul Mediului a monitorizat cantitatea de PM 10 (particule de praf foarte fine) emisă de fabrică, care afectează sănătatea oamenilor și poate duce, printre altele, la cancer pulmonar. Comisia a constatat că, în cele două săptămâni de monitorizare, limitele PM 10 depăşeau de 3 ori valorile legale.
Practic, oamenii respirau un praf care îi putea face să ajungă la astm, tuse, dureri in piept și dificultăți respiratorii sau, după o expunere prelungită chiar și la concentrații scăzute, la cancer și moarte prematură. Aceeași comisie a observat și depășiri ale limitelor de formladehidă. Un alt raport din 2008 atrăgea atenția că fabrica nu avea un sistem de scurgere pus la punct, iar resturile contaminate erau duse de ploaie în râul Sebeș și, implicit, în Mureș.
Până în 2015, Kronospan a primit 18 amenzi în valoare de peste un milion şi jumătate de lei, pentru nerespectarea condițiilor de protecție a mediului. Kronospan a plătit amenzile și își continuă activitatea.
În ceea ce privește emanațiile de PM 10, praful cancerigen, ele au continuat să înregistreze depășiri ale limitelor legale și în 2014, potrivit raportului publicat în 2015 de Agenția pentru Protecția Mediului Alba.
Tot în 2007, când Kronospan voia să repună în funcțiune fabrica second-hand din Franța, pentru a produce o cantitate dublă de formaldehidă, un medic a descoperit o situație înfricoșătoare:
Doctorul oncolog Răzvan Curcă, câștigător al premiului pentru cel mai bun tânăr oncolog, oferit de Societatea Europeană de Oncologie Medicală, a analizat starea de sănătate a 34 de angajați din fabrica Kronospan. A constatat că două treimi sufereau de sinuzite cronice, ca urmare a expunerii la formaldehidă, doi muncitori aveau cancer pulmonar și unul prezenta o afecțiune malignă a sângelui. Practic, peste 60% dintre muncitorii investigați aveau simptome pe care studiile le leagă de expunerea la formaldehidă. Medicul a fost dat în judecată de Kronospan și, în cele din urmă, s-a ajuns la o înțelegere prin mediator: el nu a mai discutat niciodată despre studiul lui, iar Kronospan și-a retras procesul. Între timp, Curcă a devenit șeful secției de oncologie a spitalului din Alba, însă a refuzat orice discuții despre vechiul său studiu și a invocat acordul de mediere. Nu a mai fost realizat niciun alt studiu asupra dezvoltării cancerului în regiune. Numărul de cazuri de cancer din județul Alba a crescut între anii 2000 și 2013 cu 50%, potrivit datelor Institutului Național de Sănătate Publică (INSP), însă nu există studii care să le coreleze cu poluarea.
În contextul neregulilor de la fabrică, al pericolului cancerului și altor boli, perspectiva dublării cantității de formaldehidă produsă la Sebeș i-a speriat pe locuitori, care au propus un referendum pentru interzicerea fabricii în 2007. Din cei 6.957 de cetăţeni prezenţi la vot, 6.794 au răspuns “NU” la întrebarea: „Sunteţi de acord cu producerea de substanţe chimice cancerigene în oraşul Sebeş?”. Referendumul nu a fost validat, fiindcă nu a întrunit participarea minimă de 50% + 1 din populație. Au votat doar 27,23%. Chiar și așa, fabrica a fost demolată doi ani mai târziu, fiindcă era ilegală. S-a revenit la vechea producție de 30 000 de tone de formaldehidă pe an.
Grupul de Inițiativă a ieşit victorios, dar cu un cost mare, constată Mircea Matei. “Pentru mine personal, a fost un dezastru: foarte multă muncă, neglijarea afacerilor proprii, pierderi financiare. Nu mai ai în cap decât Kronospan, nu vezi că se duce totul de râpă, îmi spuneau cunoscuții. Am fost sub o tensiune enormă, dar a meritat”, rememorează juristul perioada în care Kronospan a fost principala lui preocupare.
Anul 2015
La începutul lui 2015, Kronospan a anunțat că va remonta fabrica care ar mări producția de formaldehidă în Sebeș. Anunțul a declanșat cele mai mari proteste de care a avut parte orașul.
Am mers în luna februarie, cu Ioana Păun, regizoare de teatru social, să discutăm cu oamenii de acolo și cu reprezentanţii companiei. Ne îndreptam spre un interviu cu inamicul numărul unu al Kronospan, o femeie de 31 de ani din Sebeș pe care cei de companie au dat-o în judecată pentru că i-a criticat. Pe drum, ne-am oprit în comunele de lângă Sebeș, să vedem cum rezistă recoltele țăranilor la poluarea din oraş.
Unul dintre fermierii din satele din jurul Sebeșului ne-a arătat o expertiză a solului, pe care a solicitat-o de la Laboratorul de Protecție a plantelor SCDA – Turda și Universitatea de Științe Agricole din Cluj. Rezultatele arată că bolile sunt cauzate de factori de mediu, cum ar fi poluarea. Niciuna dintre instituții nu a semnat documentul, așa că le-am scris să aflu dacă este autentic.
După 2 luni, am fost sunată într-o dimineață de directorul SCDA – Turda, Haș Ioan, care mi-a spus rapid că, într-adevăr, studiul este al lor. Când l-am rugat să-mi dea un răspuns în scris, m-a refuzat scurt: “în niciun caz nu vă dau în scris”. L-am sunat din nou pentru explicații și am aflat că, din câte își amintește, principala problemă a fost seceta din anul 2013, care a distrus solul și grâul. Potrivit Administrației Naționale de Meteorologie, seceta nu a afectat grâul din regiunea Sebeș în anul respectiv. Doar în luna septembrie din anul 2012 s-a înregistrat o secetă moderată, în timp ce pe parcursul lui 2013, nivelul de precipitații a fost satifăcător.
După vizitarea comunelor, am intrat în oraș. Am oprit vizavi de fabrică, unde 3 copii se jucau supravegheați în fața blocului. Când am început să filmăm, oamenii s-au adunat în jurul nostru. “Veniți seara, noaptea, să filmați fumul. Seara nu putem sta pe bancă, ne ustură nasul și hainele….”, ne-a spus un bărbat care nu a apucat să-şi termine ideea că hainele se umplu de miros pe balcon, dacă sunt lăsate peste noapte. L-a întrerupt de o femeie în vârstă: “Ne omoară cu fumurile lor”. Vorbeau unul după celălalt cu furie resemnată. “Te înăbuși în gât”, “Copiii ăștia mici încep să tușească”, “Seara, doamnă, e ca ceața”, “Bătrânii stau închiși în casă”. Ne-au povestit despre protestele la adresa fabricii cu speranță și nerăbdare – poate se termină odată coșmarul lor.
Mize economice
E neobișnuit ca membrii unei comunități locale să se întoarcă împotriva industriilor din jur, într-o Românie unde fabricile au dat faliment în cascadă după Revoluție și șomajul a explodat. Kronospan este un mare jucător de pe piața lemnului din România, cu o cifră de afaceri care a crescut constant, până la peste 25 de milioane de euro în 2014, în timp ce numărul de angajați s-a menținut constant – în jur de 400, conform datelor Ministerului Finanțelor. Potrivit companiei, motivele pentru care Kronospan este important pentru Sebeș sunt că “rolul strategic pe care îl are, ca angajator, contributor la bugetul local sau în privința implicării sociale nu poate fi contestat”. Împlicarea socială a constat în 2014 în sponsorizări pentru 73 de instituții de învățământ.
La nivel economic, exploatarea lemnului din România a fost criticată din cauză că aici are loc doar tăierea și o minimă prelucrare, iar lemnul este exportat în țări unde se prelucrează și se obține valoarea adăugată. Mai mult, s-au pierdut locuri de muncă după ce micile fabrici de mobilă au rămas fără materia primă exploatată și trimisă la export de marile firme precum cei mai mari jucători de pe piața lemnului, Kronospan și Schweighofer. Ca un om care moare de sete pe marginea unui râu, micii producători de mobilă români au închis afacerea fiindcă nu mai aveau ce prelucra, în timp ce lemnul românesc era trimis în străinătate. Fostul ministru al Mediului, Doina Pană, spune că observarea acestor probleme a condus la introducerea unor noi prevederi în Codul Silvic, printre care limitarea exporturilor și dreptul de preempțiune al producătorilor naționali. “Am coordonat cu strategia Uniunii Europene, care asta spune, că o exploatare urmată de o prelucrare locală (…) aduce locuri de muncă și valoare lemnului, în momentul în care iese din țară va avea o valoare adăugată mai mare”, completează fostul ministru. Până la acest moment, Noul Cod Silvic nu a intrat în vigoare.
În prezent, numărul șomerilor înregistrați în Sebeș este de 504, mai mic decât în ultimii 3 ani. În 2005, la un an după venirea Kronospan în oraș, erau 816 șomeri, potrivit AJOFM Alba.
Fata care a pornit protestele
Ne-am întâlnit cu Ana Hațegan, o tânără din Sebeș care lucrează ca operator calculator la o casă de pariuri. Ana arată ca o fată timidă. E foarte politicoasă, iar ochii verzi și mari îi dau un aer de copilă. Viața ei s-a schimbat după ce a citit un articol din ziarul local Unirea, despre intenția Kronospan de a deschide o nouă fabrică de formaldehidă cu producție anulă dublă. I-a amintit de scandalul din 2007 și habar nu avea că în următoarele luni va deveni inamicul numărul unu al corporației.
După ce a citit știrea, a început să se documenteze despre riscurile unei fabrici de formaldehidă. A citit publicații online, a analizat avizele de mediu și rapoartele de impact ale companiei.
Lucra toată ziua, iar nopțile investiga toate aspectele legate de fabrica din orășelul ei. “Nu am mai avut liniște de atunci”, spune Ana când își amintește cum a început totul. Acum i-au apărut cearcăne negre în jurul ochilor.
Îngrozită de descoperirile făcute, a contactat o organizaţie de mediu din Alba, PrimaNatura, și fostul oponent al Kronospanului din Sebeș – Centrul Independent Pentru Protectia Mediului. PrimaNatura a fost înființată în 2014, pentru a adresa problemele de mediu din județul Alba, spune activista Monica Vlad, de formație asistentă socială. Activistele de la PrimaNatura au învățat-o pe Ana cum să facă solicitări pentru informații publice, contestații și s-au alăturat cauzei.
Instalația care urma să dubleze cantitatea de formaldehidă produsă avea autorizare de construcție emisă încă din 2013, dar puțini știau de ea. Consultările publice din procesul de obținere a autorizației, adică gestul (iniţiativa) care trebuia să implice comunitatea locală în luarea deciziilor, au avut loc la Sibiu. Abia mai târziu s-au organizat discuții și în Sebeș, la presiunile protestelor din localitate.
Anunt public 18.10.2012
„S.C. KRONOCHEM SEBEŞ SRL anunţă publicul interesat asupra deciziei de emitere a acordului de mediu pentru proiectul „Construire instalaţie pentru producerea formaldehidei capacitate 60.000 t/an, exprimat 100%”,
amplasat în loc. Sebeş, str. M. Kogălniceanu nr. 59, judeţul Alba.
Proiectul acordului de mediu şi informaţiile relevante pentru luarea deciziei pot fi consultate la sediul ARPM Sibiu, Sibiu, str. Hipodromului nr. 2A, în zilele de luni – joi între orele 8-16,30 şi vineri 8-14, precum şi la adresa de internet a ARPM Sibiu http://arpmsb.anpm.ro.
Observaţiile/contestaţiile publicului se primesc la sediul ARPM Sibiu, Sibiu str. Hipodromului nr. 2A, judeţul Sibiu, până la data de 23.10.2012 (în termen de 5 zile de la data afişării anunţului)”.
La momentul în care se făceau demersuri pentru dublarea cantității de formaldehidă produsă în Sebeș, nu exista niciun studiu recent despre impactul asupra sănătății populației. Compania Kronospan invoca un studiu realizat în 2007, plătit de aceștia și favorabil lor, însă problematic din punct de vedere legal: potrivit Ministerului Sănătății, doar Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) este acreditat pentru a realiza studii de impact asupra sănătății populației și este singurul care poate fi luat în seamă. Studiul din Sebeș a fost coordonat de o firmă privată, aceeași care a lucrat și pentru RMGC: SC Centrul de Mediu si Sănătate din Cluj. Pentru studiul respectiv, compania a colaborat cu trei instituții ale INSP: Centrul de Sănătate Publică Târgu Mureș, Institutul de Sănătate Publică Timișoara și Direcția de Sănătate Publică Alba.
Am rugat un cercetător în domeniul chimiei și ecologiei să arunce o privire pe studiu. Cercetătorul a preferat să rămână anonim, așa că nu îi vom prezenta identitatea, dar vă asigurăm că experiența profesională din România și străinătate îl califică pentru a oferi un punct de vedere pertinent. A publicat peste 30 de cercetări în jurnale academice din străinătate, pe teme care implică diverse tipuri de poluanți și contaminarea mediului înconjurător.
Răspunsul a fost că studiul este neprofesionist la nivel de metodă și, astfel, concluziile nu pot fi luate în seamă. Spre exemplu, nu prezintă harta zonei evaluate sau direcția vântului care poartă poluarea. “Poate cel mai important este că se doreşte evaluarea stării de sănătate a populaţiei asociate poluării cu formaldehidă, dar n-am găsit nicio concentraţie a formaldehidei şi metanolului în aer sau sângele angajaţilor/populaţiei (când, câte probe au fost prelevate). Se foloseşte un model matematic care nu-mi este clar ce concentraţii foloseşte, cine a conceput acest program, de ce institiuţii este agreat. Discutăm ca să dăm impresia că ne aflăm în treabă, cam ăsta este raportul”, spune cercetătorul.
Radu Cernuta, jurnalist și absolvent al unui Master în Managementul Datelor Medicale, la Universitatea din Gent, Belgia, atrage și el atenția asupra inadvertențelor din cercetare, într-o analiză amănunțită pe subiect. Pe de o parte sunt problemele de formă – lipsește un întreg capitol și altul este dublat. Nu există nici evaluări în ceea ce privește problemele de fertilitate și avorturile spontane, despre care se știe din literatura de specialitate că sunt corelate cu expunerea la formaldehidă.
Am încercat să aflu cum demontează criticile la adresa studiului cei care l-au realizat. Am primit un răspuns în care sunt reluate constatările din studiu și nu se răspunde direct la majoritatea criticilor.
În urma presiunilor publice, la începutul lui februarie 2015, Direcţia de Sănătate Publică Alba a admis că studiul din 2007 este prea vechi și a solicitat Kronospan un nou studiu de impact pe starea de sănătate, de data aceasta de la Institutul Național de Sănătate Publică. În 24 aprilie, Ministrul Sănătății, Nicolae Bănicioiu, anunța că firma Kronospan a depus solicitarea pentru studiu la INSP, însă nu a oferit documentația necesară. Trei zile mai târziu, Kronospan a lansat un comunicat, potrivit căruia studiul este finalizat, fiind realizat de Centrului Regional de Sanatate Publica Cluj, unul dintre centrele regionale INSP. Pe scurt, concluzia acestui nou studiu arată că activitatea Kronospan nu are niciun impact negativ asupra sănătății populației.
Radu Cernuta a analizat și noul studiul, iar problemele sunt cel puțin la fel de mari ca în studiul din 2007, observă acesta: sunt omise efectele expunerii cronice pe cale respiratorie, nu se abordează problema pulberilor în suspensie (PM10 și PM2,5), nu se iau în discuție tulburările de fertilitate. “În plus, pentru estimările de risc autorii studiului folosesc date primite de la beneficiar. Cred că ar mai normal ca ei să determine cerințele în materie de date, cine, cum și când le colectează, iar beneficiarul, care de fapt este cel investigat, să nu știe despre asta”, explică Radu Cernuta.
Organizația PrimaNatura a sesizat la rândul ei neregulile din studiu și a depus contestație la Agenția pentru Protecția Mediului.
Cele mai multe descoperiri din jurul Kronospan au fost realizate de simpli cetățeni sau activiști. Oamenii au început să compenseze ceea ce autoritătățile și chiar presa nu ofereau. Internetul și rețelele sociale i-au adus mai aproape, i-au ajutat să documenteze mai mult și să răspândească informația. Au creat pe Facebook grupul Sebeș fără formaldehidă, unde împărtășesc informații și cu ajutorul căruia s-a şi organizat primul protest, în 11 ianuarie 2015.
“Mă ambiționez să îi trezesc pe oamenii din Sebeș, fiindcă și eu am fost indiferentă”, spune Ana Hațegan, care povestește cât de puțin știa despre fabrica Kronospan înainte să cerceteze subiectul și cât de slab informați sunt oamenii. Ana condamnă autoritățile și chiar compania că nu s-au obosit să le explice cetățenilor ce se întâmplă dincolo de gardul fabricii. “Autoritățile au facut totul posibil ca să-i meargă firmei bine, dar pe noi, cetăţenii, ne-au lăsat în ignoranţă”, continuă Ana. Facebook-ul și protestele au devenit sursele de informare pentru comunitate. “Era un domn la protest care credea că Kronospan produce mobilă”, își amintește Ana, care a constatat că, la fel ca ea, majoritatea nu știa în ce constă activitatea Kronospan și ce impact poate avea poluarea generată. Iar celor care știau le era teamă să vorbească, însă mulți îi dădeau sfaturi și ponturi Anei.
În urma presiunilor publice și a contestațiilor depuse, cetăţenii din Sebeş au reușit să obțină reanalizarea autorizațiilor pentru fabrica de formaldehidă pe care Kronospan voia să o deschidă.
Însă miza protestatarilor este ca fabrica Kronospan să fie relocată la câțiva kilometri de oraș.
În România, autoritățile sunt singurele care pot lua o astfel de hotărâre și pot impune orice măsuri de protecție a populației, inclusiv relocarea fabricii. Potrivit Ministerului Mediului, în comunitatea europeană nu există prevederi care impun distanțe minime față de oraș ale unor industrii poluante, însă “autorităţile competente pentru protecţia mediului (…) pot impune instalaţiilor condiţii mai restrictive de autorizare”.
În condiţiile în care Primăria Sebeş, Garda de Mediu și Agenția pentru Protecția Mediului din Alba nu au răspuns cererilor de interviu, pentru a afla care este poziția lor față de fabrica Kronospan, am citit minutele ședințelor acestor instituţii cu compania. Impresia generală este că autoritățile admit că există probleme și încearcă să convină Kronospan să ia măsuri care să le rezolve, măcar parțial. Fiecare solicitare a autorităților, cu iz de sfat mai mult decât de impoziţie, se izbește de un refuz.
În ședința din 23 aprilie 2014, Agenția pentru Protecția Mediului (APM Alba) le-a comunicat celor de la Kronospan că formaldehida nu este monitorizată suficient, având în vedere că fabrica se află lângă locuințe, și le-a cerut să instaleze 4 stații de monitorizare. Kronospan a refuzat, din cauza costurilor. În ședința din 11 noiembrie 2014, reprezentantul Primăriei Sebeș s-a plâns că nu poate fi depistată sursa depășirilor valorilor maxime admise de formaldehidă, din cauza modului în care Kronospan operează măsurătorile – nu sunt măsurate emisiile, ci imisiile, respectiv cantitatea de poluanți din aer, nu cantitatea emanată la sursă. Mai mult, atât Primăria, cât și APM au invocat faptul că Kronospan nu măsoară separat nivelul de formaldehidă, ci realizează o medie între mai multe gaze (COV – compuși organici volatili). Drept răspuns, compania a invocat faptul că legislația permite toate acestea, concluzionând că nu vrea să schimbe nimic. Teoretic, autoritățile ar putea s-o oblige, dar aleg să nu o facă.
Legislația mai spune că autoritățile pot impune măsuri speciale, dacă doresc aceasta.
În Brașov, autoritățile au procedat diferit. Kronospan a încercat să deschidă o fabrică de formaldehidă și în orașul transilvănean, a cărei construcție a început-o în 2008. La fel ca la Sebeș, s-a format o comunitate de cetățeni care a luptat împotriva proiectului, a depus petiții către ministrul Mediului, a trimis sesizări către Parlamentul European și a găsit neregulile din joc.
Primarul George Scripcaru și-a anunțat public dezaprobarea față de proiect. „Situația este foarte complicată, iar acum trebuie să găsim toate variantele legale pentru a împiedica să fie produsă aici această substanță foarte toxică. În acest sens am discutat și cu ministrul Mediului, Attila Korodi, să fie luate toate măsurile necesare din punct de vedere tehnologic”, spunea George Scripcaru. Acesta a solicitat public conducerii societății Kronospan să semneze o declarație notarială prin care să se angajeze că fabrica ce se va construi la Stupini nu va produce și nu va folosi formaldehidă. În final, Kronospan a fost oprit din producerea formaldehidei. Mai mult, Curtea de Apel Brașov a decis că întreaga fabrică (partea legată de producția de plăci PAL) funcționa ilegal, în baza unui acord de mediu nevalabil.
În 2014, lansarea unei alte fabrici de formaldehidă a fost blocată în orașul Reghin. Un concurent al Kronospan, societatea Kastamonu, voia să producă 100.000 de tone de formaldehidă în micul oraș. Iulius Făgărășan, un afacerist local care locuise în Suedia, într-un oraș vecin cu o astfel de fabrică, s-a speriat. Fabrica din Suedia, spune acesta, “are un sistem de intervenție mult mai performant decat ISSU (Inspectoratul Pentru Situații de Urgență), special pentru fabrică. Au sirene, radio, stația lor de pompieri e mai mare decat orașul”, detaliază bărbatul. Iulius Făgărășan a înființat organizaţia Inițiativa Civică Reghin și și-a dedicat timpul combaterii proiectului de formaldehidă. A câștigat procese în instanță și a determinat Primăria să respingă autorizația pentru fabrică. A fost acuzat de compania din Reghin că este omul Kronospan, al concurenței. Apoi s-a alăturat comunității din Sebeș și, la rândul ei, compania Kronospan l-a acuzat că este plătit de Kastamonu și l-a dat în judecată. Omul continuă să facă ce crede că este bine. “Dacă facem ceva, o facem pentru copiii noştri. Nu vreau să zic ca aş fi putut face ceva, dar nu am făcut-o”, spune acesta.
În martie 2015, și Ana Hațegan a primit notificarea că a fost dată în judecată de Kronospan și că i se cer despăgubiri de 250.000 de lei. Odată cu ea, au fost acționați în instanță alți patru cetățeni din Sebeș. Li se cer despăgubiri doar Anei și lui Ioan Căldare, profesor universitar care a fost vârf de lance în lupta cu Kronospan în 2007, alături de Mircea Matei. “Nu știu de ce m-au ales pe mine, care a fost criteriul, dar știu că nu mă vor intimida”, spune Ana Hațegan cu accent blând-ardelenesc.
Am întrebat-o pe Oana Bodea, purtătoare cuvânt Kronospan, de ce au ales să îi dea în judecată pe aceștia, din moment ce au existat sute de voci critice. Mi-au răspuns că, în cazul lor, există sufiente probe și că “nu ni se pare corect să se aducă acuzații nefondate unei companii care a menținut transparența în toată comunicarea și care a respectat normele legale și de mediu în toate acțiunile sale”
– Puteți să îmi dați exemplu de acuzații nefondate?
– Că nu respectăm legislația, că activitatea noastră pune în pericol siguranța și sănătatea cetățenilor din Sebeș. Astea au fost de la început acuzații care sunt total nefondate și care nu au nici un fel de probă (…)
– Spuneți că întotdeauna ați respectat normele legale de mediu. Există 18 sancțiuni date de autorități pentru nerespectarea normelor, corect?
– Nu știu exact care este numărul sancțiunilor date
– Eu am răspunsul de la Garda Națională de Mediu
– Înseamnă că acesta este numărul .
– Atunci înseamnă că nu este corectă afirmația dvs. că ați respectat normele în toate acțiunile
(…)
– Câte o sancțiune într-un an de zile, eu cred că ne facem treaba, în ceea ce privește legislația de mediu și respectarea legislației de mediu, chiar perfect.
Ana Hațegan e îngrijorată, dar sigură pe afirmațiile ei. Povestește cum a stat nopți întregi să citească rapoarte cu două, trei sute de pagini, cum a învățat să facă cercetare online și cum tot travaliul ăsta i-a alimentat motivația de a afla mai multe și de a îi informa pe ceilalți. A cerut Primăriei să pună la dispoziţie Casa de Cultură, pentru a organiza acolo întâlniri de informare. Crede că e cineva acolo sus care o ajută pe ea și pe cei implicați în lupta cu Kronspan, iar când obosește se gândește la nepoțelul cei “care nu are lună fără să tușească”. Plânge. Își revine întărită. “Nu ne cunoaştem drepturile, oamenii trăiesc cu frică. Am impresia că frica comunistă nu a dispărut. Asta e frica de a ne exprima o părere, frica de a nu fi de acord cu ceva, indiferent dacă avem dreptate”.
Până acum, eforturile Anei nu au rămas solitare. Are un ONG de partea ei și mii de protestatari care au ieșit în stradă și au investigat la rândul lor compania. Primul succes a fost când, în ianuarie 2015, Ministerul Mediului a suspendat procedura de acordare a avizului de mediu pentru mărirea producției de formaldehidă, pentru analizarea contestațiilor. Al doilea succes a fost în mai, când companiei Kronospan i s-a cerut refacerea întregii documentații pentru obținerea avizelor. Lupta lor continuă.
Material realizat în cadrul proiectului de teatru investigativ al regizoarei Ioana Păun.
Piesa de teatru “Inamicul Poporului” va fi lansată la începutul lunii octombrie
Text: Laura Ștefănuț
Foto/video: Ioana Păun și Laura Ștefănuț