Sună telefonul uniți salvăm Roșia Montană. Alo? Dacă vreau să merg prin țară și să împart pliante pentru Ponta? Normal că vreau! Îmi schimb ringtone-ul și background-ul de la telefon din Salvați Roșia Montană în Ponta Președinte. Îmi dau barba jos, ca să nu par dubios. Sunt gata de excursie.
7 dimineața, Casa Poporului. Un cap imens de Victor Ponta iese din ceață, trăgând după sine un autobuz alb și monumentele României: mănăstiri, centre istorice, sculpturile lui Brâncuși, modele tradiționale…
Încep să se adune tinerii membri de partid. 20-25 de ani, rame aurii de ochelari, ceasuri bătute cu pietre, cercei groși, blugi tăiați, entuziasm general. Un tip pe la vreo douăzeci și ceva de ani, rotofei și cu ochelari de soare Ray Ban, face prezența. Matei Bărbulescu? Eu sunt. Ok, du-te la mașină și ia-ți o vestă. Haina e roșie, pe față scrie Votează Victor Ponta Președinte, iar pe spate 100 pentru ✓ictor Ponta.
Apare un Duster. E deputatul Mihai Sturzu, comandantul detașamentului. Înalt și slăbuț, cu păr blond și ochii albaștri. Șefu’ la Tineretul Social Democrat, funcție de prestigiu pe care a avut-o și domnu Ponta înainte să devină barosanu’ țării.
Zâmbește des și rece, te stăpânește din priviri. Zice să ne mișcăm repede, să ajungem la Oradea cât mai repede cu putință. Vă opriți de maxim două ori, fiți responsabili cu pipi-makers și caca-makers. Oamenii ăia ne cazează la ei în oraș, deci este total nepotrivit să ne cazăm și să ne culcăm. Trebuie să îi ajutăm cu campania.
Se urcă înapoi în mașină, demarează și ne lasă să ne grăbim.
În deplasare, arca lui Victor Ponta întoarce priviri: unii își fac cruce și îngână un doamne-ajută, alții ne înjură, unii ne fac poze, alții pocnesc din palme – extraordinar, domne!
Un bosulică ne comunică planul pe următoarele trei zile: oprim în orașe și sate, ne înarmăm cu materiale electorale, apoi ne împărțim în două grupuri și țintim votanții PSD. Trece pe culoar și dă mâna zâmbitor cu fiecare dintre noi, și să știți că vă iubesc! Îl cheamă Radu Ilea și este Vicepreședintele Asociației Asistenței Rutiere din România. Între 2010 și 2011 a fost Consilier la Guvern, în Departamentul pentru Relația cu Parlamentul. A lucrat și în presă, la Etalon TV.
Colegii spun despre el că știe să se impună politicos. Și au dreptate. Zâmbește ca o periuță de dinți nouă-nouță, pare genul de om care nu se enervează niciodată. E blond cu ochii verzi, mai tot timpul la cămașă și cu părul atent pieptănat. Vorbește încet și calm, e gata întotdeauna să-ți asculte punctul de vedere. Ne felicită când facem ce trebuie și ne oferă înțelegere când greșim. PSD este mai mult decât un partid, este o mare familie. O familie ale cărei valori sunt hărnicia, prietenia, bunătatea și disciplina. Are un telefon de partid cu care ne avertizează prin SMS că trebuie să mergem la treabă.
După 10 ore de mers, ajungem în Oradea. Trebuie să ne mișcăm repede, suntem în întârziere. Mihai ne împarte în grupe de câte patru-cinci-șase furnicuțe, băieți cu fete. Unii merg pe străzile din centrul vechi, dar echipa mea este trimisă prin blocuri, door to door, cum ar veni. Să nu vă pierdeți! Faceți schimb de telefon între voi, vă pupați și vă iubiți.
Mergem pe străduțele prost luminate și alegem o scară în funcție de câte becuri sunt aprinse la ferestre. Sunăm la interfon. Să trăiți, de la PSD vă deranjăm. Suntem cu promoții. Dați-ne și nouă drumu. Tââââââm. Wow, a mers!
Jumate merg la ultimul etaj, jumate încep de jos. Sunăm la uși. Oamenii deschid cu teamă sau curiozitate. Bună seara, vă așteptăm la vot pe 2 și 16 noiembrie. Unei băbuțe i se luminează privirea. Votați cu cine vreți, mai ales cu Victor Ponta! Poftiți un pix. Și un flyer! – sar eu din spate. Un coleg îi întinde o brichetă. Dar cu asta nu am ce să fac, nu fumez. Dar tipul o convinge: N-are nimic doamnă, merge și la aragaz. – Aaa, merge și la aragaz! Doamne-ajută.
Majoritatea sunt prietenoși, dar sunt și unii care PSD, futu-v-aș muma în cur de mafioți! Zdrang, ușa în nas. Miroase a plăcinte și mi-e o foame de mor. Țâââââââr. Ne deschide un ochelarist în cămașă și chiloți. Ah, da, partidul celor mulți și necăjiți. Mai dați-mi, că e familie mare.
Ne regrupăm și mergem spre restaurant ca să mâncăm. Am primit un trandafir de la o doamnă, ne-a oferit și cafea, și mâncare, îmi povestește o colegă. Mă uit peste pozele pe care le-am făcut. Altă colegă mă întreabă dacă nu cumva sunt spionu’ lu Băsescu. Nu, îmi place să fac fotografii. E doar un hobby, uite ce aparat mișto mi-am luat. Cască ochii. A, deci o să fii fotograful de campanie!
Chelnerul îmi aduce berea, vreau să dau noroc cu lumea. N-am cu cine. Toți beau apă sau suc. Radu râde înțelegător, dar e clar: un pesedist adevărat nu e bețiv. Mihai îl laudă pe Radu că ne coordonează așa bine, iar Radu ne laudă pe noi că suntem așa ascultători. Mă reped în puiul cu piure, în timp ce discutăm despre ceilalți candidați. Macovei stă bine pe online, observă Radu. Din păcate pentru ea, e o bulă foarte mică, nu scoate mai mult de 5%. Apropo, sper că știți că target grupul nostru sunt pensionarii.
Facem follow-up-ul. E bun, majorititatea păreau convinși. Unei babe i-am zis că poate să-și aprindă lumânările cu bricheta. Hahahaha.
Pe drum spre hotel, Mihai se ridică de pe scaun cu un microfon: This is your captain speaking. Am confiscat palinca. O să mă dau cu ea pe trup. În curând ajungem la cazare, ne vom bucura de ce am adus de acasă – cărți pentru citit și laptop-uri pentru studiat. He, he. Nu e treaba mea cum vă cuplați. Doar să folosim prezervative, că n-avem timp să căutăm pastila de a doua zi. Sau păstrăm copilul, dacă e pesedist. Dați drumul la cronometru, nu faceți pe taurii, cinci-zece minute sunt suficiente. Țineți minte trei cuvinte, cu toții în cor: Victor Ponta Președinte! Aplauze.
La hotel, stau la o țigară cu Vali într-o cameră simplă – două paturi, frigider pitic și televizor Nei care nu merge. Aici e pistol cu apă. Să vezi cum e la sector. După ce dai un pliant, trebuie să îi ceri și semnătura, să ai dovada. Șefele mele sunt niște idioate, ne fut la cap mai rău ca la job. Una, care-i și consilier, ne punea să mergem la două noaptea să scoatem pliantele contracandidaților din cutiile poștale.
Sunt frânt de oboseală, adorm imediat. La 6:45 sunt în picioare. La 7:oo mănânc. La 7:30 plecăm.
Între Oradea și Arad văd numai bălți, case răpciguoase și copaci fără frunze. În autocar, la radio se aude o limbă încâlcită. Băi, aici nu-i bozgoria! Eu sunt mândru că sunt român!
Intrăm în Salonta. Nu uitați vestele! Trecem pe lângă un cimitir, Hai să încercăm și aici, poate votează și ei, zice Sorin. Tăcere, nu glumim cu asta. În schimb, ne întâlnim cu o gospodină care nu se lasă convinsă că Victor Ponta este cea mai bună alegere pentru români. Patru lupi roșii o înconjoară. Duaamnă, a dublat pensiile și alocațiile. Ce mai vreți, doamnă? A dat lege!
Sorin e cel mai caterincă din grup. Are tot timpul o fază șmecherită. E blond, înalt, bine făcut, cu un început de freză de Johnny Bravo. Împarte pliante la fete frumoase. Îi place să bage bani în aparate, da’ nu prea des, doar când mă simt norocos. A terminat Grupul Industrial Dacia din Pitești. Nu prea halește ungurii pentru că ei sunt problema.
Colindăm ulițele, din poartă-n poartă. Oameni sărmani ne deschid și primesc cadourile. Trecem pe lângă o școală, copiii se înghesuie la geam și urlă către noi: Muie Ponta! Un pesedist răspunde acru: ăștia sigur sunt unguri.
Plecăm din Salonta. Radu ne ceartă prietenos: Am înțeles că ne-am relaxat pentru că facem totul bine și foarte bine. Dar în Salonta am uitat o cutie de brichete. Nu se poate așa. Fiți calzi cu oamenii, nu vă purtați de parcă ei nu au nimic și voi le dați ceva. În orașele mari treceți pe trecerea de pietoni și nu fumați.
Ajungem în satul Macea, o băbuță pedalează pe o bicicletă ruginită: Sunteți cu rușii! Ponta a vândut țara! Lui Fifor Viorel, senatorul PSD de Dolj, i se încrețește fruntea, trebuie să ne facem organizație de femei, au pe dracu în ele.
Un jandarm se uită sceptic la noi, ia uite mă, au venit coloniștii lui Victor Ponta.
O camionetă oprește în mijlocul unei intersecții. Primarul ne trimite acolo, hai băieții, săriți pe ei cu pixuri și brichete. Domnul de lângă șofer ridică o sticluță de Neumarkt, se uită la primar și o bate cu degetul de trei ori. Primarul răspunde: da, da, dacă pui ștampila unde trebuie primești 50% reducere la mine la magazin.
Ne urcăm în autobuz și plecăm. În fața mea, doi tipi vorbesc despre ultimul model Porsche.
Radio 21: Procurorii DNA fac percheziții la sediul… Se întrerupe, facem prezența.
Intrăm în Arad, un oraș tare frumos, una dintre biserici are turnul perfect rotund, ca un balon din Jules Verne. O mașină tapetată cu Victor Ponta ne dă târcoale; are două difuzoare puternice din care se aude un mesaj de campanie. Când mașina tace, noi scandăm: Victor Ponta Președinte!
Întind un pix către doi skateri. Salut, vă așteptăm… Mi-o taie scurt: nici să nu îndrăznești! Mihai vede și vine la mine:
– Cum ziceai că te cheamă?
– Matei.
– Matei, bravo. Mă bate pe umăr. Hai să fim mai concentrați pe grupul nostru țintă. Nu doar pe el, dar preponderent.
Domnul Ilie, un membru al organizației locale, insistă să ne cinstească la el în restaurant. Tavanul înflorește într-un candelabru din care curg cristale, becurile au forma unor lumânări, plasma are ramă aurie. Comandați ce vreți voi. O sticlă de Jäger dacă aveți chef. Nu mersi, o cafea cu ciocolată. După zece minute vine Radu: Președintele local ne așteaptă, nu mai avem timp, trebuie să plecăm. Hei, nici nu mi-a venit comanda! Asta e, mergem.
De pe partea cealaltă a drumului, două fetiție de vreo doișpe anișori flutură din mâini și țipă către noi: Iohannis! Iohannis! Iohannis!
– Băieți, hai să le arătăm cum se face. Doi, trei, și: Ponta Președinte!
Ne cazăm la un hotel cochet de trei stele, cel mai mișto din toată campania. În cameră, Vali se uită la Antena 3. Schimb pe Digi – Macovei. Aoleu, oricine numai nu ea, te rog. Schimb înapoi pe Antena 3, Ponta zice că până în 2018, când România împlinește o sută de ani, vom fi în zona euro și a șaptea economie din Europa. Super!
Îl întreb pe Vali cum a mers până acum caravana. Săptămâna trecută am făcut două orașe pe zi, cel mai mult prin Adreal, că acolo e buba. L-am așteptat pe Ponta o oră, am făcut literele pe șosea, în frig (fiecare membru de partid ține o pancartă cu cîte o literă în mînă ca să formeze un mesaj electoral). Cu un minut înainte să vină premierul am fost anunțați că nu o să oprească. Așa că le-am lăsat jos și i-am făcut cu mâna.
Adorm.
Ne trezim la 7:20. Halim pe fugă.
Înainte de Deva coborâm direct într-o piață. Miroase a mici, pește și cauciuc ars. Legume, fructe, carne, hard-disk-uri la grămăda, telefoane cărămidă, halate de baie umflate și colorate, jucării și casete cu manele.
O mașină învelită cu Dan Diaconescu stă în spatele nostru. Cum ne văd, cum se mobilizează. Vorbele hârșâite ale copilotului țâșnesc și mai tare din goarne.
Întind un pliant către o băbuță cocoșată pe baston. Da, da, cu Ponta votăm; e tânăr, tineretul maică. Doamne ajută. Apare un coleg din spate, îi ia mâna încrețită în palmă și spune duios: să știți că vă iubesc.
Lăsăm în urmă suveniruri electorale și plecăm. Bravooo, am fost super eficienți. Suntem tătici și mămici.
Europa FM:Viorel Hrebenciuc a demisionat din Parlament, a anunțat Valeriu Zgonea, președintele Camerei Deputaților. Hrebenciuc e un om cu experiență și nu vrea să fie principalul subiect de discuție în campania electorală, a declarat Zgonea, care a anunțat că va citi demisia lui Hrebenciuc în plen săptămâna viitoare.
Sediul PSD Deva e între un amanet și un Euro Supermarket. Înăuntru, Victor Ponta se uită la noi dintr-o ramă, deasupra unui televizor pe Antena 3. Vizavi sunt portrete cu Ion Iliescu, Adrian Năstase și Mircea Geoană. Câteva femei în vârstă stau la o masă lungă. Mihai Sturzu le salută: Bună ziua, sper că nu vă deranjăm din ședință. O doamnă cu căciulă de blană umflată: Nuuu, stați liniștiți. Mihai, ce vreau să-ți spun eu ție: o să cer să mi se deconteze Distonocalmul pe care l-am luat timp de zece ani… Știi la ce mă refer? Băselu. Nu mai pot cu el, la referendum era să fac infarct de trei ori.
Mergem pe străzile largi ale orașului, un moș se răstește la noi: papornițele, băăăăăăi, unde sunt papornițele? Trecem la next level: băgăm materialele în pungi, așa arată mai bine, iar oamenii au bucuria surprizei. Domnule, Iohannis o să vă taie pensiile! Un nene nu e convins: Mai bine cu pensia pe jumate, decât iar cu comuniștii!
O fată din grup se grăbește și traversează pe roșu, indignând un trecător: ăsta e tineretul care vrea să ne salveze? Așa se comportă? Vai de lume! Un tip de la locale își zbârcește sprâncenele și o mustră: Măi, tu vrei să te urechez? Sunt camere peste tot, vrei să fii în buclă la B1?
Cinci frumușei bine îmbrăcați stau în fața unui afiș cu Macovei:
– Parcă-i moartă.
– Da, o mumie moartă.
– Mumiile sunt oricum moarte, bă.
– Da, dar Macovei e și urâtă.
– Crezi că a futut-o cineva vreodată?
– Poate a pierdut vreunul un pariu sau ceva…
– Taci mă, io am auzit că e lesbiancă. Hahahaha.
– Auzi barosane, cică a bătut revoluționari în pușcărie.
Unul dintre ei scuipă pe afiș.
– Nici flegma nu se lipeșete de ea.
Pe bulevardul împodobit cu Piese Auto, Second-Hand, Carne de Pui, Amanet, Fast-Food, Cofetărie, Esetențe de Parfum, Ruby Fashion, Banca Românească, e o casă de pariuri din care se aude muzică lăutărească. Iese un bărbat cu șapcă de blugi și pantofi albi. Ce mulți sunteți! Da’ ce a făcut, mă, Ponta, ă? Ă? Nimic. Păi, băăăii, Elena Udrea a sărit cu parașuta!
Trece una dintre mașinile de campanie ale lui Tăriceanu. Unii dintre noi îi fac cu mâna. Băi, a fost un prim-ministru bun, ce contează că era cu dreapta? Reușitele contează.
Intrăm într-o piață cu de toate. Un nene cu părul vâlvoi se plânge: România nu e pregătită pentru Victor Ponta, un democrat adevărat. Ăsta e, ăsta e poporul. M-am certat cu nepotul meu. Mă priponește cu privirea: Are două facultăți terminate în Norvegia și zice că „oricine, numai Ponta nu”, nu se mai întoarce în țară dacă iese Ponta; iată că nu toți oamenii instruiți gândesc rațional. Doamne-ajută.
Trecem pe lângă Alba Iulia fără să ne oprim, căsuțele fumează lemn prin hornuri.
Radio 21: Guvernul blochează presa… Iar se întrerupe: Intrați pe site-ul PSD și o să vedeți o doamnă de la PDL care spune, pe scenă cu Iohannis, „votați Victor Ponta Președinte”. Cine distribuie are parte de o surpriză!
Coborâm din autocar la Sibiu, o tipă ne încălzește ca o rază de soare: Hai, copii, să nu coborâm adormiți și plictisiți. Aici trebuie să fim plini de energie! Și stați cât mai grupați. Tipa este Alina Cazanacli, Subsecretar de Stat în cadrul Ministerul Tineretului și Sportului și Președintele Tineretului Conservator, adică e omologul lui Mihai Sturzu în Partidul Conservator. În despicătura dintre tricou și blugi, pe spate, se vede un tatuaj chinezesc. Atunci când vorbește parcă împarte pupici. E blondă vopsit, are ochii verzi și o față copilăroasă.
Ne răsfirăm pe străduțele înguste, spre piețe. Mă duc spre un bătrân cu bască și o doză de bere în mână. Băi, Udrea e bună. B-U-N-Ă pentru România. Mă apucă de braț, își subțiază ochii și continuă Dar bună la ce? O bunică își ia nepoțelul în brațe și se dă din drumul unității roșii: Uite, mama, ce fac comuniștii cu banii noștri; în loc să facă școli și grădinițe pentru voi. Zât de aici cu propaganda voastră! Un coleg o aude și încearcă să i-o întoarcă: Dacă vă place așa mult de Wurst Iohannis, votați în așa fel încât să rămână primar.
Pe partea cealaltă a străzii, Sorin se ceartă cu doi cetățeni:
– Băi, vreți să vă spun ceva? Toată lumea are preț.
– Așa o fi, dar nu pixuri și calendare.
Am mers cel puțin jumătate de oră pe străzi nepopulate. Toată lumea e istovită, un coleg îmi spune că mai are 15% la viață.
Gata. Plecăm acasă. E noapte, felinarele rămân în urmă ca o amintire vagă.
Național FM: Patru persoane au fost reținute în dosarul Microsoft. Ministerul Muncii propune creșterea îndemnizațiilor pentru persoanele cu handicap.
Ne oprim la un Subway să mâncăm. Alina îi explică lui Radu de ce nu poate să vină săptămâna viitoare: Ăștia pe la noi prin partid se mai și înrudesc. Și trebuie să mergem la botezul copilului președintelui din Vrancea.
Am ajuns acasă cu o geacă șparlită de la Victor Ponta. După două zile am plecat la Colonești, Olt ca să păzesc democrația. Comuna era campioană la mobilizarea electorală – acum doi ani au votat 184% dintre alegători. Le-am cam stricat șmenurile, așa că baronul local pesedist Nicolae ‘Bulă’ Stan a descins la secție, m-a amenințat și m-a înjurat. Dar n-a avut ce face – pentru că am stat cu ochii pe ei, prezența la vot înregistrată a fost acum doar de 79%. Eu bănuiesc că numărul real de alegători a rămas același… oricum, duminică mă duc din nou să fiu observator. Doamne-ajută!
Text & Foto: Matei Bărbulescu