PROCESUL

Un boschetar slinos se strecoară pe holurile Tribunalului București, printre afaceriști și politicieni, și intră într-o sală de judecată. E martor într-un proces bizar, care a adus să jure cu mâna pe biblie smardoi, bătrâni amărâți, polițiști și tot felul de oameni care-și rezolvă de obicei problemele pe stradă.

Procesul are implicații majore pentru societate. E unul dintre puținele cazuri în care un polițist acuzat de brutalitate ajunge în fața unui judecător. Moartea unui parcagiu bătut de poliție a scos la iveală un fel de fight club tolerat de autorități.

În jurul cazului s-au mobilizat numeroase forțe sociale: aparatul polițienesc, presa, ONG-urile. E un ecou românesc al mișcării americane împotriva abuzurilor și a rasismului din poliție. Va rămâne ca un precedent care reglează relația cetățean-autoritate. Care sunt limitele violenței legale, cine merită bătut, cine merită să moară?

***

Am urmărit procesul ăsta luni întregi, din ultima bancă a sălii de judecată. Apoi am mers pe firele care ieșeau din el – familii sărace și marginalizate, tineri care cresc în medii violente și intră într-o cultură a violenței în uniformă. Am descoperit cum societatea noastră funcționează ca un imens generator de ură.

Sute de bucureșteni sunt bătuți în fiecare an de agenți care profită de legea neclară pentru a impune un fel de dreptate a străzii. Majoritatea victimelor sunt oameni ai străzii, dar am găsit și o mulțime de cetățeni plătitori de taxe care și-au luat-o pentru că “nu-și văd de treabă”.

Statul le ține partea polițiștilor: sunt mii de plângeri în fiecare an, dar mai puțin de 1% ajung în instanță, iar condamnările pot fi numărate pe degete. Bătăușii își văd bine-mersi de carieră și îi fac de rușine pe colegii onești.

În timpul documentării am fost și eu bătut de polițiști, pentru că i-am filmat în timp ce încătușau pe cineva pe stradă. A fost o experiență traumatizantă, dar m-a ajutat să înțeleg cât de neajutorați sunt cetățenii prinși în astfel de situații. A fost și un exercițiu de empatie – m-am străduit să-i înțeleg și pe cei care m-au bătut, să spun și povestea lor.

Voi decideți dacă am reușit.

moartea-call3

Un proiect de Ștefan Mako

Editor: Vlad Ursulean
Cu sprijinul RISE Project, Apador-CH
Grafică: Giorge Roman, Wanda Hutira, Vlad Ursulean
Mulțumiri la toată Casa, Alina Dumitriu, Stela Chiorea, Marian Ursan,
Ana Mohr, Aristide Fifea, Diana Cionoiu, Mircea Topoleanu, Wanda Hutira, Liviu Albei.

Unele surse au acceptat să vorbească doar sub protecția anonimatului.
Numele lor au fost schimbate în text.

Dacă mai aveți informații despre subiect, scrieți-mi la mako@casajurnalistului.ro

Această documentare a fost posibilă mulțumită donațiilor primite de la cititori.
Susține și următoarele noastre proiecte jurnalistice:

Dă vorba mai departe! →

Type to Search

See all results