Reportaj de la protestul pe Facebook
Facem un experiment de jurnalism cetățenesc: un reportaj în timp real despre al șaselea marș pentru Roșia Montană, construit din pozele și update-urile pe care le pune lumea pe Facebook (inclusiv reporterii noștri).
Unii protestatari vor să meargă și pe la sediul DNA, nemulțumiți de recentele intervenții politice în activitatea instituției. Alții resping ideea și se țin de traseul stabilit.
A pornit marșul:
Câteva mii de oameni mărșăluiesc pe Iuliu Maniu:
Poliţiştii si jandarmii au blocat circulaţia maşinilor de la Autogara Militari. Acolo nimeni nu ştia ce se întâmplă, in afara unui copil: “trebuie să fie o paradă mare a gogoșilor”.
Meanwhile la DNA…
Pe la Plaza, coloana trece prin fața unui afiş publicitar cu “Ţară-ţară, vrem surprize”. Puţin mai in spate, doi oameni se urcă pe o schelă unde se pun de obicei reclame și au atârnă un banner cu Roșia Montană.
O domnișoară cochetă nu-nțelege ce-i cu “nebunia magnifică” de pe străzi. O lămurește iubitul: “e ceva cu otravă ce se pune în apă pentru maidanezii de pe străzi”. (Roxana Bursuc)
Un profesor de la medicina stă pe linia de tramvai si filmează coada. Are in mâna o sticlă plină cu ceva alb. Lângă el, Tudor Chirilă încalecă pe o bicicletă si o ia pe linia de tramvai. Câteva maşini claxoneaza cu protestatarii in semn de solidaritate.
La ieşirea din căminul Leu, studenţii strigă “Venim cu voi!” și se impotmolesc în turnichet.
Au ajuns la Cotroceni:
Deasupra mulţimii zboară o dronă care semnalizează două culori: roşu si verde. Oamenii au ajuns la Cotroceni: “Baie de mulţime dacă te ţine”.
O fată bate asfaltul cu bocancii. Și-a lipit pe spate o foaie pe care scrie “cutremur civic”. Parcă simt că se mișcă puțin pământul. Mă uit mai bine. Toată lumea bate din picioare.
Între timp, protestatarii pentru DNA au ajuns la Piața Universității.
Președintele Ordinului Arhitecților din România bate dintr-un PET în fața Facultății de Medicină.
Homleșii din zonă au venit pe Elisabeta ca să se uite la protestatari. Stau cu braţele încrucişate și chicotesc ca la un meci la care nu ţin cu nimeni. Fotografii sar pe ei pentru poze. Zâmbesc la blitz. Nu îi mai deranjează nimic.
Am ajuns la Universitate. Sunetul vuvuzelelor și pietrelor din sticlă se amestecă cu imnul României, care răsună din nişte difuzoare urcate pe un băţ de 3 metri.