În timp ce România e ocupată cu istericalele de la televizor, omenirea e în pragul unei revoluții tehnologice. Trecem de la o lume cât de cât așezată la o lume în schimbare accelerată, în care înțelepciunea populară nu le mai nimerește și avem nevoie permanent de informații nuanțate ca să ne organizăm viața.
Presa nu e pregătită pentru această schimbare.
Trusturile media sunt niște corporații cu propriile interese economice și politice, iar jurnaliștii au libertate doar cât timp nu dăunează acelor interese. Știrile și dezbaterile sunt croite pentru a influența cel mai activ segment de alegători, iar emisiunile de divertisment sunt dedicate celui mai credul segment de consumatori.
Cea mai mare parte a societății este ignorată.
Porcăriile astea sunt studiate de o sută de ani și până recent erau văzute ca un rău necesar: corupția e inevitabilă acolo unde se aglomerează puterea, dar n-ai ce să faci, că doar o mare companie își poate permite tipografie, distribuție, echipamente scumpe, studiouri, licențe, transmisiune prin satelit.
Acum avem toate astea în buzunar.
Nu mai avem nevoie de ei.
↭
Jurnaliștii au în continuare nevoie de organizații. Trebuie să colaboreze pentru a acoperi subiecte importante, care pot să dureze ani întregi și să implice sute de reporteri din toată lumea. Dar au apărut forme de organizare mult mai eficiente, construite în jurul unor materiale jurnalistice, nu în jurul unor aglomerări de capital.
În toată lumea, sistemul mass-media se descentralizează. Printre care spun poporului ce ar trebui să gândească apar tot mai multe grupulețe care se mulează pe nevoile unor comunități sau se specializează pe anumite fenomene sociale.
Multe dintre cele mai tari materiale, care schimbă mentalități sau doboară mafioți, pornesc deja din astfel de grupări. Mafiotul nu mai are la ce patron să meargă ca să oprească investigația. Dacă insistă , riscă să atragă toate vocile împotriva lui. Chiar dacă ar speria pe cineva, ceilalți oameni din rețea ar umple imediat golul.
Nu mai e nevoie ca grupările media să se lupte între ele, ci pot forma o rețea care să pună resurse la comun, la fel cum comunitățile colaborează pentru a forma societatea.
Toate astea duc la o reprezentare mai nuanțată a societății. Iar atunci când se schimbă contextul social, cum o să vedem din ce în ce mai des în epoca digitală, rețeaua media se poate reorganiza rapid pentru noua realitate.
↭
Casa Jurnalistului s-a lansat acum patru ani ca o barcă de salvare din presa care se scufunda. Am adus mai mulți jurnaliști sub același acoperiș și i-am încurajat să experimenteze subiecte tari și noi tehnici de lucru.
Încet, încet, ne-am dat seama că stilul de organizare la care noi am ajuns de nevoie apare în toată lumea – grupări jurnalistice dedicate, care se strâng în rețele și împart resursele.
Nu oferim locuri de muncă, ci instrumente profesionale pentru jurnaliști independenți: o redacție deschisă, un program de rezidență, o platformă multimedia pentru materiale de profunzime și un support network cu jurnaliști experimentați.
Antrenăm tineri reporteri care să se miște natural în rețeaua spre care evoluează jurnalismul.
Încurajăm colegii din presă să aibă încredere în forțele proprii și să pornească noi grupări jurnalistice care să le pună munca în valoare.
Invităm publicul să descopere, alături de noi, frumusețea jurnalismului.